Ne-am trezit la miezul nopții și-am ajuns la stâlpul porții. O zicală care ni s-a potrivit nouă în cea de-a patra zi. Nu ne-am trezit chiar la miezul nopții, dar mai devreme decât de obicei. Ziua aceasta era programată insula Gozo, iar pentru a ne bucura de mai mult timp acolo, am plecat mai devreme de la hotel. După calculele noastre, autobuzul trebuia să vină imediat, dar el s-a lăsat așteptat mult. Era deja a doua oară când mijloacele de transport în comun ne dădeau planurile peste cap.
Din Qawra trebuia să luăm autobuzul 221 care ne ducea direct în Cirkawwa, acolo unde este terminalul pentru ferry. Călătoria a durat cam 40 de minute și am ajuns la fix să-l așteptăm pe următorul ferry, adică la 11:15. La fiecare 45 de minute pleacă câte unul, și în circa 30 minute se ajunge pe Gozo. Prețul unei călătorii dus-întors costă 4,65 euro.
Am stat sus ca să putem vedea împrejurimile și într-adevăr a fost o idee bună, chiar dacă am îndurat un pic de vânt și frig. Malurile stâncoase parcă dăltuite de mâna unui artist cu peșteri ascunse și arcuri naturale au făcut deliciul plimbării. Cu cât ne apropiam mai mult, imaginea malurilor stâncoase a fost luată de cea a orașului Mgarr care ne întâmpină din depărtare cu impunătoarea sa biserică.
La 12 eram pe minunata insulă, eram așa copleșiți încât am început cu o pauză de bere. Voiam să începem cu vizitarea orașului Victoria. Am luat autobuzul chiar de la ieșirea din port, asta după ce l-am așteptat vreo jumătate de oră. Autobuzul pe care l-am luat ducea în oraș, dar a ocolit atât de mult încât ne-a făcut să ne recalculăm traseul. Ne-am uitat pe hartă și am văzut că eram aproape de un golfuleț cu plajă. Am oprit aici, era aproape ora 14 și nu reușisem să facem nimic din ce ne-am propus.
Golful se numește San Blas, de departe promitea multe. Pentru a ajunge la el a trebuit să coborâm vreo 15 minute pe un drum abrupt, deja ne făceam probleme pentru când ne vom întoarce.
Plaja era foarte îngustă și cu nisip cărămiziu, așa cum am găsit pe plaja Ghajn Tuffieha. Cred că e cea mai retrasă plajă de pe insulă, panta abruptă descurajează multe persoane. Și totuși, există un mic băruleț cu cele necesare unei alte pauze. Ne-am petrecut aici un pic peste o oră.
Era aproape de târziu, era timpul să schimbăm locația. Și care era următoarea? Comino și Blue Lagoon. Am luat autobuzul de acolo de unde ne-a lăsat, iar în 20 de minute eram iarăși în port. Am fost asaltați de cei care făceau curse cu barca spre Comino, cred că toți aveau același preț, și ne-am urcat în prima barcă, iar în câteva minute am și plecat. Ne-a zis că putem să ne așezăm unde vrem, așa că noi ne-am dus chiar în fața barcagiului. Mândri mai eram că aveam vizibilitate maximă… până când a mărit viteza și am început să ne stropească, la început puțin, apoi din ce în ce mai mult. Când a încetat să mai fie amuzant, ne-am retras în spate. Râdeam și noi, și ceilalți de noi, but who cares, a fost o cursă pe cinste.
Călătoria a fost scurtă, în jur de 15 minute. Fiind aproape de sfârșitul zilei, insula nu era aglomerată, iar multă lume se pregătea de plecare. Asta nu a putut decât să ne bucure.
Culoarea apei este incredibilă, un turcoaz ireal. Exhibit one:
Ca tot restul țării, nu prea are plajă. Sunt 2 petice de nisip în apropiere de locul de debarcare, cu nisip care dă spre alb, nu mai este roșiatic. Pentru plajă se folosește malul stâncos.
Ne-am minunat cât ne-am minunat, apoi bălăcealăăăăă. Nu avea temperatura ideală pentru baie, dar nu puteai să-i reziști. Ușurel, câte un pic, am reușit să mă scufund cu totul. După ce te obișnuiești cu apa, nu mai vrei să ieși.
Am observat câțiva oameni pe Cominotto, insulița mai mică din apropiere. Sunt bărci care fac naveta între aceste două insule sau, dacă ai condiție fizică, înot până acolo.
Ziua era spre sfârșit, începuse să se lase răcoare, venise timpul să ne retragem. Cu aceeași barcă cu care am venit am făcut și returul. Apoi direct la ferry. Ambele transferuri au decurs fără incidente și fără să așteptăm mult, dar am ajuns în stația de unde trebuia să luăm autobuzul către hotel și norocul nostru s-a terminat aici. Se adunase foarte multă lume, se anunțase un autobuz care n-a mai venit și așteptarea s-a lungit. Dar și când a venit… am stat ca sardelele.
Mai erau multe de văzut, știu, și ăsta ar fi singurul regret.
