Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti, Vrancea

mausoleul marasesti

       Întâmplarea a făcut să fiu prezentă chiar pe data de 6 august când se împlineau 97 ani de la luptele de la Marăşti-Mărăşesti. Iar cu această ocazie s-au comemorat şi cei 100 de ani de la începerea Primului Război Mondial. Nu a fost tocmai un motiv de bucurie pentru că datorită manifestărilor organizate începând cu ora 18,00, mausoleul s-a închis la ora 11,00. Noi am ajuns tocmai la timp pentru a-l vizita, dar am găsit Muzeul Armelor închis.

Se află pe Soseaua Nationala DN 2 Bucuresti-Focsani-Suceava E 85, la aproximativ 20 km de Focşani.

mausoleul marasesti

       Mausoleul Mărăşeşti este un monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial şi este aşezat pe locul unde, în anul 1917, au avut loc luptele de la Mărăşeşti. Trupele române au câştigat lupta împotriva celor germane, deşi erau numeric inferior. Totuşi, s-a soldat cu moartea a 480 de ofiţeri şi peste 21.000 soldaţi români. Iniţial s-a vrut construirea unei catedrale a neamului, dar din lipsă de fonduri a fost abandonat proiectul şi s-a ajuns la construirea unui mausoleu. Piatra fundamentală a fost aşezată la 19 august 1923 iar construcţia s-a realizat în 2 etape: 1923-1924 şi 1936-1938, iar pe data de 18 septembrie a fost inaugurat. Este opera arhitecţilor George Cristinel şi Constantin Pomponiu, al sculptorilor Ion Jalea şi Corneliu Medrea şi a pictorului Eduard Săulescu.

       Inscripţia de pe frontonul Mausoleului „ÎNTRU SLAVA EROILOR NEAMULUI” este încadrată de numele localităţilor unde s-au dat marile bătălii: Jiu – Olt – Sibiu – Coşna – Cireşoaia – Robăneşti – Neajlov – Dragoslave – Predeal – C. Lung – Panciu – Răzoare – Braşov – Porumbacu – Mărăşeşti – Mărăşti – Oituz – Doaga – Muncel – Arabagi – Barcut – Amzacea – Prunaru – Cerna – Caşin – Valea Uzului – Sticlărie.

       Clădirea are un hol circular din care pornesc radial 18 culoare cu cele 154 de cripte comune şi 8 individuale. Monumentul adăposteşte osemintele a 5073 soldaţi, ofiţeri şi a copilului-erou, Măriuca Zaharia care a oferit informaţii preţioase despre poziţia trupelor germane, dintr-un punct de observaţie, situat într-un copac. În centrul mausoleului se află mormântul generalului Eremia Grigorescu a cărui ordin: ,,Pe aici nu se trece” , a rămas în istorie.

mausoleul marasesti

DSC06810

mausoleul marasesti

       Două scări în spirală duc în partea de sus a mausoleului de unde, printr-o deschizătură centrală, se vede în toată splendoarea lui, sarcofagul generalului Eremia Grigorescu.

mausoleul marasesti

DSC06794

 

DSC06813

 

       Partea superioară se termină cu o cupolă, numită ,,Cupola Gloriei”, înconjurată de un imens basorelief reprezentând scene din luptă şi flancată de 4 vulturi din granit şi deasupra ei străjuieşte o cruce din piatră de peste 3 m.

Interiorul cupolei

DSC06789

 

mausoleul marasesti

 

mausoleul marasesti

 

mausoleul marasesti

Program– zilnic de la 9:00 la 19:00

Preț bilet– 4 ron/persoană

       Este un edificiu sobru, dovadă a patriotismului  care îţi atinge sufletul, nu poţi să rămâi rece în faţa unui monument de o însemnătate emoţională atât de mare.

6 comentarii Adaugă-l pe al tău
  1. Buna. Imi pare atat de bine ca cineva si-a amintit de acest loc. Recunosc faptul ca nu am mai vizitat acest mausleu de mult timp, dar imi doresc sa il revad. Multumim pentru articol si pentru poze!

    1. Buna! Si eu l-am revazut dupa o lunga perioada de timp, eram prin clasele primare, nu prea intelegeam mare lucru, iar acum ca om mare chiar m-a emotionat.

  2. Eram destul de micuta cand am fost ultima data la Mausoleu, imi aduc aminte ca prima data am plans pentru ca imi era frica sa intru 😛

  3. Am avut „placerea” ca in anul 2012 sa trec de… 3 ori prin fata mausoleului (am gresit drumul spre Focsani, atat la dus cat si la intors, cu destinatia finala Iasi), mausoleu pe care oricum il vizitasem cu un an in urma, in 2011.
    M-au impresionat scarile in spirala (daca nu-mi spunea ghidul de ele, habar nu aveam ca le puteam urca), intunecoase, lugubre, ca intr-un thriller, a trebuit sa ma tin de ziduri si sa ma rog sa apara odata o luminita cat de mica, scari care duceau la etajul superior, unde am admirat cupola aceea maiestuoasa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *