Vârful Moldoveanu prin Valea Rea, traseu de o zi

Vârful Moldoveanu prin Valea Rea, traseu de o zi

Tura din Ciucaș mi-a deschis apetitul pentru munte și la scurt timp căutam deja idei pentru următoarea escapadă. Mă gândeam că ar fi super dacă am ajunge pe Suveranitatea Sa, Vârful Moldoveanu, cel mai înalt vârf din țară, ,,acoperișul României”. Am început să google-esc dacă traseul este potrivit condiției mele fizice și echipamentului. Când spun echipament mă refer la bocanci, rucsac și tricou. Și-am căutat, și-am căutat și am adjudecat: spre Moldoveanu prin Valea Rea, cel mai scurt traseu, care se poate face într-o zi, la sfârșitul lui iunie.

Am plecat din Focșani la ora 5, GPS-ul ne arăta că în 6 ore ajungem, aveam să ne dăm seama pe parcurs că nu e adevărat. Direcția era Buzău – București – Pitești – Slatina de lângă Nucșoara. Cică ar fi o plecare pe traseu și din Nucșoara, dar drumul este mai stricat decât cel din Slatina.

Drumul până în Slatina e asfaltat cu unele porțiuni stricate, iar din acolo urmează 40 km de drum forestier. El nu e chiar rău, dar un iubitor al mașinii sale ar spune că acești km înseamnă o uzură echivalentă cu 10.000 km pe drumuri asfaltate. Mi s-a părut luuung ca o zi de post negru, l-am făcut în vreo 2 ore și 40 minute. Ce credeați, că am inventat iubitorul mașinii sale? Nu, era în mașină. Mergea așa de încet încât nici praf nu lăsa în urmă. Nu prea a ,,gustat” glumița mea. :))

Nu găsiți indicatoare care să vă spună că sunteți pe drumul cel bun, după pensiunea Floarea de Colt, după pod, faceți dreapta. Aveți în minte că trebuie să țineți drumul principal și să aveți cursul apei în dreapta. Când ajungeți la baraj și lac, mergeți prin stânga lui, nu-l traversați.

Stâna din Valea Rea (1300 m) – Căldarea Văii Rele – Iezerul Triunghiular (2156 m) – Portița Viștei (2310 m) – 2 ore

varful moldoveanu
Stâna lui Burnei

La 12:30 eram la stâna din Valea Rea sau Stâna lui Burnei. Eram îngrijorată că am ajuns prea târziu și nu avem timp să facem traseul, dar în 5 minute am plecat încrezători. Urmărim triunghi roșu, mergem prin stânga stânei, spre cascada înaltă din fața noastră, Cascada Mare a Văii Rele care are o cădere de circa 200 metri și care se formează din apele din căldarea cu același nume. Ce să fie albul acela? Zăpadă? Da, zăpadă!

În stânga întâlnim altă cascadă, Zbuciumatu pe numele ei, frumoasă, mare și înspumată. Click, click, poză, continuăm.

varful moldoveanu
Cascada Zbuciumatu

Ne apropiem de cascada după nici 10 minute și de aici începe prima mare pantă. Acum cascada este în stânga noastră. O oră a durat urcarea până în căldare. Greuță, abruptă, bolovani pe cărare, abruptă, greuță. Ajunși în căldare totul se schimbă, lejer, teren mlăștinos (ține cărarea), bălți, pârâu, zăpadă, floricele colorate și vedem obiectivul nostru, pare la o aruncătură de băț. Pare!

varful moldoveanu
Căldarea Văii Rele

Am traversat căldarea în care am întâlnit niște oi și măgăruși, am trecut pe lângă Iezerul Triunghiular, am mers pe zăpada încă netopită din iarna trecută și am ajuns la Portița Viștei.

varful moldoveanu
Iezerul Triunghiular

Am precizat că nu am întâlnit niciun om până acum pe traseu? Ei bine, acum îl zărim pe primul undeva pe coastă.

Portița Viștei – Viștea Mare (2527 m) – Vf. Moldoveanu (2544 m) – 50 minute

Fantastică priveliștea din Portița Viștei, am lăsat căldarea în urmă și privim către Valea Viștei.

varful moldoveanu
Valea Viștei

De aici începe urcarea spre Vârful Viștea Mare (2527 m), bandă roșie, al treilea din țară, dar nici măcar o plăcuță cu numele lui nu i-au pus. Nici noi nu prea l-am băgat în seamă și ne-am continuat traseul spre Moldoveanu.

varful moldoveanu
Spre Viștea

Din Portița Viștei urcarea devine un pic mai susținută, pe stânci și trebuie să fii foarte atent. Ultima parte a traseului, punct roșu, se desfășoară pe creastă. Necesită atenție, cărarea e îngustă, mai sunt bucăți de stâncă care te-ar putea face să aluneci, iar în două locuri, pentru siguranță, sunt prevăzute lanțuri.

Și iată-ne pe cel mai înalt vârf din România, ce sentiment de împlinire, mai ales că aveam dubii la început că timpul ne va permite să terminăm traseul. Dar am tras de noi, pauzele erau doar pentru o respirație adâncă, câteva guri de apă și poze în câteva puncte cheie. Ne-am desfătat cu un Burn și un Snickers, am admirat crestele Făgărașului, am pozat, am filmat. Vreo 20 minute am zăbovit cu capul printre nori.

Să vă mai spun că am avut Moldoveanu numai pentru noi? Două persoane plecau când am ajuns noi și ne-am mai întâlnit cu alte două la întoarcere.

varful moldoveanu

varful moldoveanu

varful moldoveanu

varful moldoveanu

varful moldoveanu

varful moldoveanu

,,Cine a ajuns până aici este un învingător.” Suntem niște învingători, n-o spunem numai noi, ci și o plăcuță. 🙂

La întoarcere am ales același traseu pe care l-am făcut în 2 ore.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dovedeşte că nu eşti robot *

Protected by WP Anti Spam