De mult timp voiam să ajung la ea şi s-a întâmplat când a venit fratele meu. Am vrut să-l scot la o plimbare în afara Romei şi unde era mai potrivit decât să vizităm grădinile şi vilele oraşului Tivoli. Villa Gregoriana este închisă până în martie aşa că ne-am mulţumit cu Villa D’Este şi Villa Adriana.
Villa Adriana a fost construită începând cu anul 118 d. H de către Împăratul Adrian ca reşedinţă imperială departe de Roma. Adrian a fost un mare călător şi a construit vila inspirându-se de la clădirile pe care le-a văzut în timpul călătoriilor sale. Se pare că printre împăraţii romani era un fel de trend vila imperială în afara Romei. Augustus, Nero, Domiţian, Traian şi-au construit câte o viluţă de câteva hectare. În cazul vilei de faţă, se presupune că ar fi avut circa 120 ha. În prezent, suprafaţa vizitabilă este de circa 40 ha.
Nu ştiam ce o să găsim aici, ştiam doar că este o vilă de pe vremea împăratului Adrian. Am rămas perplexă! Este o oază de linişte, la propriu, în toate cele 40 ha am mai întâlnit doar 2 persoane. Şi când mă gândesc că nu vroiam să ne ducem în week-end ca să nu prindem aglomeraţie. Silly me! Într-un cadru natural, printre măslini, stejari şi chiparoşi se află ruinile vilei care părea, mai degrabă, un mic orăşel. Villa Adriana cuprinde edificii rezidenţiale, terme, bibliotecă, grădini. Construcţiile erau colegate între ele, nu doar prin alei de suprafaţă dar şi printr-o reţea subterană pentru servicii.
Imaginea de mai jos reprezintă macheta vilei şi este expusă într-o clădire modernă construită în acest scop. Clădirea se află în apropiere de Pecile.
Vizita ne-am început-o cu Pecile, un fel de zonă de relaxare, delimitată de o grădină iar în mijloc o piscină, nu pentru înot , ci cu peşti, mari peşti.
Ne-am îndreptat spre edificiul Tre Esedre care, se presupune, era folosit pentru petrecerile oficiale.
Am lăsat în stânga Piccole Terme, un gard nu ne-a lăsat să ne apropiem prin partea asta şi am continuat spre Cento Camerelle. Acest complex de 100 de camere a fost construit pentru a susţine structura lui Pecile. Apoi au fost create camerele care erau locuite de garda imperială şi de servitori. Unele dintre ele având rol de magazii.
Piccole Terme Cento Camerelle
Am purces către Grandi Terme. Numele îl datorează suprafaţei vaste pe care o ocupa, în comparaţie cu celelalte sisteme termale ale vilei.
De aici se zăreşte una din părţile mele preferate ale vilei, Canopo şi Serapeo. Această structură evocă un braţ al Nilului care leagă oraşul Canopo, sediul unui templu celebru dedicat lui Serapide cu Alexandria. A fost folosit pentru petreceri în aer liber, cu spectacole şi jocuri de apă.
Am trecut pe lângă Pretorio, zona în care erau găzduiţi pretorienii din garda imperială. Se mai presupune că partea inferioară a clădirii, dat fiind faptul că lipsesc sursele de lumină şi spaţiul îngust, ar fi fost folosită ca depozit.
Şi am ajuns la Ninfeo-Stadio. Era o arie vastă cu un bazin rectangular, grădină, fântâni şi fântânele şi jocuri de apă.
Am continuat pe lângă Edificio con Peschiera unde se găseşte un bazin cu o lungime de 27 m. Se presupune că acest ochi de apă a fost construit pentru a crea jocuri de lumină şi reflexe. O altă presupunere este aceea că acest edificiu ar fi fost locuinţa de iarnă a împăratului şi asta pentru că a fost găsit un sistem complicat pentru încălzit.
Dintr-o ruină în alta, am ajuns în Piazza D’Oro. Numită D’Oro ( de aur) datorită bogăţiei pieselor arhitectonice şi sculpturale. Clădirea prezintă o grădină mare centrală, bazine cu apă, fântâni, paviment din marmură, coloane- un adevărat festin arhitectonic.
Hoinărind printre măslini şi admirând o superbă privelişte asupra oraşului Tivoli, ne-am găsit în faţa clădirii numită Palazzo. Reprezintă prima zona locuibilă, construită peste fosta vilă republicană pe care a adaptat-o la exigenţele sale şi a mărit-o.
În vecinătatea Palatului se află Bibliotecile- greacă şi latină, Curtea lor, Hospitalia sau camerele pentru oaspeţi, Heliocaminus care reprezintă primele termele ale vilei.
Cât pe ce să o ratăm, am ajuns la parte preferată a vilei numărul doi şi anume Teatro Marittimo. Această clădire caracterizează cel mai bine personalitatea împăratului Adrian, spunându-se că împăratul a participat personal la proiectarea lui. Reprezintă o reşedinţă în miniatură şi era folosită de împărat pentru relaxare. Lângă Teatro Marittimo se află Sala dei Filosofi. În legătură cu aceasta sunt vehiculate două ipoteze: una că ar fi fost folosită pe post de bibliotecă şi alta, care este cea mai probabilă, că ar fi fost o sală de întruniri ale consiliului.
Căutând cărăruia spre ieşire, am găsit Tempio di Venere. Este vorba despre un templu circular care deţinea o copie a statuii Afrodita Cnidia.
Un mod perfect de a încheia vizita, ieşirea pe un astfel de drum, printre copaci imenşi, veşnic verzi de o parte şi de alta. Adrian, ai făcut o treabă extraordinară!
Cum se ajunge- cu metroul, linia B până la Ponte Mammolo şi de aici autobuzul COTRAL care trece pe Prenestina şi care are staţia la aproximativ 300 m faţă de intrarea în sit sau cel care merge pe autostrada şi care are staţia la circa 1 Km de intrare. Mai este şi varianta (nerecomandată) pe Tiburtina care are staţia la vreo 2-3 km de vilă.
Preţ bilet-întreg-8,00 E
–redus-4,00 E pentru cetăţenii U.E. între 18 şi 25 ani
–gratis pentru persoanele cu vârste sub 18 ani şi peste 65.
Program- 9,00-17,00 de la ultima duminică din octombrie până la 31 ianuarie
-9,00-18,00 în februarie
-9,00-18,30 de la 1 martie la ultima sâmbătă din martie
-9,00-19,00 de la ultima duminică din martie la 30 aprilie
-9,00-19,30 de la 1 mai la 31 august
-9,00-19,00 luna septembrie
-9,00-18,30 de la 1 octombrie până la ultima sâmbătă din octombrie
Închis– 1 ianuarie, 1 mai şi 25 decembrie.
