2020, călătoriile anului pandemic

Eu l-a sfârșitul lui 2019: ,,Anul următor va fi cel mai tare de până acum, nimic nu poate schimba asta.”

Coronavirus: ,,Hold my beer!”

Am intrat în 2020 cu speranțe mari, pe 1 mai plec în Turcia, pe 29 mai, în Tunisia și câte planuri pentru România. Habar n-aveam de ceea ce se va întâmpla și am început timid.

Ianuarie. În preajma zilei mele de naștere am plecat pentru un week-end în Bucovina. Ne-am plimbat cu mocănița Huțulca, am vizitat 7 din cele 8 mănăstiri pictate incluse în Patrimoniul UNESCO: Moldovița, Sucevița, Arbore, Humor, Biserica Sf. Ioan cel Nou din Suceava, Pătrăuți, Probota, și m-am dat în cea mai lungă tiroliană din România dintr-un singur segment, La Palma. Ea se află în Pasul Ciumârna, între Moldovița și Sucevița și are o lungime de circa 1 km.

Spre sfârșitul lunii am ajuns la București cu treabă și am dat o fugă și până la Mogoșoaia pentru a vizita palatul.

Pe plan local, Cascada Muntioru, aflată pe Valea Râmnicului, la granița cu județul Buzău, căderea de apă de circa 10 m înălțime este printre cele mai spectaculoase din Vrancea.

Februarie. Am vrut să avem parte de un pic de zăpadă așa că am decis un week-end în zona mea preferată din România, Poarta Carpaților, mai exact în Moieciu de Sus. În prima zi am ajuns în satul Peștera, unul dintre cele mai frumoase sate de la noi din țară, și ne-am plimbat un pic pe dealul din spatele hotelului. A doua zi am făcut unul dintre cele 8 trasee ecoturistice, T3, plimbare prin Andole. A fost un traseu ușor care ne-a umplut cu energie pozitivă prin priveliștele de vis oferite.

Martie – Aprilie – Mai. Sunt lunile în care toată lumea a luat pauză de la tot. În martie a început ,,distracția” care a ținut până pe 15 mai când au avut loc primele relaxări. Imediat cum s-au relaxat treburile, cu sfânta declarație, am ieșit în căutare de maci și am găsit un câmp imens în apropiere de Focșani.

Iunie. Lucrurile au început să se relaxeze și mai mult și am profitat de acest lucru. Chiar la începutul lunii am plecat către Turnurile Cozei din Munții Vrancei cu trecere prin Strâmtura Coza, rezervație geologică. La Turnuri am avut o întâlnire plăcută, un grup de capre negre , și una neplăcută, un urs. Din fericire, el s-a speriat de noi mai mult decât ne-a speriat el. Oare? 😀

Apoi am revenit în Poarta Carpaților, de data aceasta în satul Șimon. Trebuia să fie un week-end liniștit că se anunțase vreme urâtă. Dar acolo am avut o vreme superbă așa că în prima zi ne-am plimbat pe Dealul Balabanului, iar a doua zi am făcut un traseu până la cascada Moara Dracului.

Iulie. Luna începe cu un tur pietonal ghidat cu ocazia zilelor orașului Focșani. Apoi a continuat cu 4 zile la mare, relaxare și bronz. Spre sfârșit am plecat din nou în Bucovina, dar spre partea montană, pe Transrarău. Am făcut traseul circular Pietrele Doamnei, traseul e ușor, scurt și are priveliști superbe: colțul cel mai înalt al Pietrelor Doamnei pe care ajung doar alpiniștii, hotelul Alpin, releurile din apropiere de Vf. Rarău, toate înconjurate de păduri întinse.

La retur ne-am oprit la Zimbrăria Dragoș Vodă din Tg. Neamț. Animalul totem al Moldovei, zimbrul, este atracția principală, acesta fiind pe cale de dispariție. I-am găsit pe modul save energy la locul de mâncare. Dar parcă mai mult m-am bucurat la vederea cerbilor, muflonilor, cerbilor lopătari și căpriorilor.

August. Chiar în prima zi am plecat spre Munții Bucegi. Aveam în plan să ajungem pe Vf. Bucșoiu cu trecere prin Valea Mălăiești. Ochii îmi erau în toate părțile, era vremea florilor de colț și doream mult să le revăd. Și am găsit nenumărate. Mai sus am avut parte de cea mai frumoasă întâlnire, un grup de capre negre, din care una gri. Spectacol!

Spre sfârșitul lunii am plecat iarăși spre Bucegi pentru a vizita Canionul Horoabei și pentru a încerca o nouă activitate pentru noi, saltul cu parapanta.

Septembrie. Pe la începutul lunii am ajuns în Ținutul Buzăului să vizităm toți vulcanii noroioși, nu doar la Pâclele Mari și Pâclele Mici, ci și la cei mai puțin cunoscuți, Fierbătorile de la Berca și Fiebătorile de la Beciu.

După jumătatea lunii am plecat 3 zile în Dobrogea. Ne-am plimbat cu barca pe canalele Dunării și am admirat fauna și flora zonei, am ajuns la Cetatea Enisala, Capul Doloșman și Cetatea Argamum și am făcut traseul Culmea Pricopanului.

Dacă e septembrie e toamnă, și dacă e toamnă, ies brândușele. E o tradiție să le caut pe dealurile copilăriei și n-am sărit peste ea nici anul acesta.

Octombrie. În luna aceasta îmi place să stau cât mai mult în natură, e cea mai colorată lună a toamnei. Nu și anul acesta când toamna s-a lăsat așteptată. Am fost din nou la Strâmtura Cozei, dar frunzele abia se colorau.

După vreo 2 săptămâni am fost din nou pe dealurile copilăriei și la Cascada Putnei și am găsit o toamnă autentică.

 

La sfârșitul lunii am revenit la Moieciu de Sus tot în căutarea toamnei. Am făcut traseul T9 – La Amfiteatru și, Doamne, ce toamnă frumoasă pe dealurile Moieciului.

Noiembrie. Am revenit în Buzău, se pare că devine preferatul nostru când e vorba de o ieșire de o zi. De data aceasta am fost la Babele de la Ulmet. În Țara Luanei din Munții Buzăului natura a creat monumente pietrificate misterioase în diferite forme. Aceștia se numesc trovanți, popular sunt numiți pietre vii.

Am reușit să urc pe Măgura Odobești după ce am mai avut intenția de vreo 2 ori. Am avut parte de o zi senină și niște nori tare interesanți.

Decembrie. Luna aceasta a fost cea mai puțin generoasă. Am plecat 2 zile din nou la Moieciu în speranța că vom găsi un pic de zăpadă. N-am găsit nici măcar un fulguleț și a trebuit să ne întoarcem din cauza unui eveniment neplăcut în familie.

Sper ca 2021 să fie mai blând, depindem acum de ceea ce vor mânca chinezii. :))

2 comentarii Adaugă-l pe al tău

Dă-i un răspuns lui Alina Nichitoiu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *