Descoperind biserici în Roma(II)

       Nu ştiu dacă am mai spus, am o slăbiciune/pasiune pentru bisericile catolice. Le consider în totalitate opere de arte, până la cel mai mic detaliu, sunt grandioase, deosebite, pline de picturi, sculpturi şi mozaicuri ale multor artişti celebri. Inclusiv cele micuțe, sunt atent lucrate şi adăpostesc opere remarcabile. Dar în acelaşi timp, şi risipă de bani. Nu pot şi nu vreau să înțeleg de ce au fost construite atâtea biserici, practic, una lângă alta. În Roma ar fi circa 900 de biserici, asta spune multe. Acum nu mai putem schimba nimic, ci doar să le admirăm.

Astăzi urcăm pe dealul Aventin, unul dintre cele 7 dealuri ale Romei, şi vizităm 3 din cele mai importante biserici ale sale. Începem cu prima care ne întâmpină când urcăm dinspre Circo Massimo, Santa Sabina all’Aventino. Biserica Santa Sabina a fost construită în secolul V pe mormântul sfintei de la care a luat numele, martira decapitată în timpul persecuțiilor din secolul II. Biserica nu are fațadă, ci doar un portic cu antice coloane în care sunt conservate descoperiri arheologice şi scrieri păgâne şi creştine, un fel de mini-muzeu. Tot aici se găseşte vechea uşa de la intrare, din secolul V, sculptată în lemn de chiparos, protejată de un geam.

Exterior

Interiorul este împărțit în 3 nave, despărțite prin 2 rânduri de coloane a câte 12 fiecare şir, reutilizate de la Templul lui Juno. Este spațios şi armonios, luminat natural prin cele 34 ferestre.

Interior

O legendă interesantă este legată de această piatră neagră care se găseşte în stânga uşii de la intrare. Se numeşte ,,piatra diavolului” şi se spune că a fost aruncată de diavol spre Sfântul Dominic când acesta se ruga la moaştele unor martiri. Piatra a căzut lângă sfânt fără a-l atinge, el contuându-şi rugăciunea. Se spune că unele persoane reuşesc să simtă prezența diavolului la biserica Santa Sabina, unde se întoarce din când în când, se opreşte în uşă şi plecând dezamăgit. Sfântul Dominic a fost fondatorul ordinului dominican, iar Biserica Santa Sabina a fost sediul lor.

    Se recomandă şi intrarea în Grădina cu Portocali de unde se poate admira o frumoasă panoramă asupra centrului istoric.

Continuăm pe aceeaşi stradă, după câțiva zeci de metri găsim Biserica Sfinţilor Bonifacio şi Alessio. Faţadă simplă, cu o clopotniţă în stil romanic, toate acestea sunt destul de recente, dar ea a fost construită pe o fostă biserică de prin secolul III-IV (nu se ştie cu exactitate), din care se mai păstrează cripta. Intrarea în biserică se face printr-un portic cu 5 arcade, în ale căror stâlpi sunt introduse 6 coloane.

Exterior

Interiorul este format din 3 nave, despărțite de coloane cu elegante decorațiuni (capitelli). 2 din cele 19 coloane care aparțineau vechii biserici se pot admira în abisidă.

Interior

În biserică se găseşte un puț, adânc de 5 metri care ar fi aparținut casei în care a crescut Sfântul Alessio.  

Ieşim de aici, tot pe aceeaşi stradă şi ajungem în Piazza dei Cavalieri di Malta. Se zăreşte deja Biserica Sant’Anselmo. Mi-a plăcut tare mult intrarea, pe o alee de chiparoşi, iar în capăt biserica. Contrar aparențelor, biserica este de dată recentă, a fost construită între 1892 şi 1896.

Biserica văzută din Piazza dei Cavalieri di Malta

Exterior    

Interiorul mi s-a părut cam rece, şi aceasta este formată din 3 nave depărțite de coloane de granit gri, absida e decorată cu mozaicuri, iar tavanul este din lemn. Sub altarul din marmură albă se află moaştele Sfântului Anselmo.

Interior

După calculele mele, mai am de văzut în Roma circa 850 de biserici. Aşa-i că nu mai sunt multe? 🙂