Pitigliano, Micul Ierusalim toscan

         Suntem iar în Toscana, de data aceasta am lăsat oraşele mari în detrimentul celor mici. Avem pe listă 2 aflate pe lista Celor mai frumoase orăşele din Italia şi unul anonim, ştim că nu ne va dezamăgi.

Începem cu Pitigliano. Ştim cu ar trebui să se prezinte, dar la zărirea lui am exclamat extaziați: Uite-l, mă, ce frumos e! O stâncă impunătoare, înconjurată de verdele crud al văii Fiora, dominat de casele pitoreşti care par a ieşi direct din stâncă. Pitigliano face parte din rândul oraşelor construite pe stânci de tuf vulcanic, ca Civita di Bagnoregio şi Calcata din Lazio. Mai este cunoscut sub denumirea de Micul Ierusalim datorită comunității de evrei foarte bine integrată în contextul social, având aici propria sinagogă. Poți foarte uşor să o ratezi, soldații armați de la intrare te fac să te întrebi dacă te împuşcă în caz că îndrăzneşti să păşeşti într-acolo. N-o fac! Intrarea costă 5,00€, sinagoga şi muzeul.

Am început vizita intrând prin vechiul pod cu arcuri care ne-a condus către centrul istoric.

Podul din exterior

Click!

Ajungem în Piazza della Repubblica în care se află Castelul Orsini, astăzi transformat în muzeu. Pare să fie locul de întâlnire al oraşului în zi de sărbătoare, cu mic, cu mare, erau prezenți la adunare. Nu intrăm şi continuăm spre adevăratul centru istoric. Dintre cele 2 străzi ce conduc în centru, mergem pe cea din dreapta, Strada Roma.

O străduță tare simpatică cu magazine cu suveniruri, produse specifice zonei şi multe alte nebunii.

Ne cufudăm în frumusețea micului oraş…

Ajungem la Catedrala din Pitigliano, dedicată Sfinților Petru şi Pavel, în stil baroc. A fost construită în perioada medievală, dar a suferit numeroase modificări pe parcursul anilor.

Exterior

      Interior

Apoi, dăm de o altă biserică, mai micuță, dar care este cea mai veche biserică din oraş, Santa Maria. Chiar dacă a fost restaurată, şi-a păstrat caracterul medieval atât la exterior, cât şi în interior, şi asta mi-a plăcut foarte mult.

Exterior şi interior

Nu are el clădiri care să te lase fără cuvinte, cele mai importante clădiri din oraş fiind bisericile mai sus amintite şi Castelul Orsini. Dar nici nu are nevoie când are astfel de străduțe,  mici scări care urcă sau coboară, alei care par că duc în casa cuiva, dar de fapt te conduc către marginea oraşului să admiri verdele înconjurător, ghivece cu flori la ferestre şi la uşi, felinare, fără maşini care nu s-ar fi încadrat în peisaj, e fermecător, aproape magic.

      

Ca încheiere vă las câteva imagini cu terasele întâlnite aici, parcă în nici într-un alt oraş acestea nu erau atât de cochete, intime uneori şi în locuri atât de neşteptate. La ora aceea erau încă goale, oraşul de acum urma să se trezească, dar ele erau acolo aşteptându-si clienții.

–––––––––––––––