Turnurile Cozei, prin Strâmtura Coza

Despre Munții Vrancei se știe că sunt sălbatici, acoperiți cu păduri, unii i-ar numi chiar obscuri. Dar ei au și zone de stâncărie de-a dreptul spectaculoase, dar nu atât de cunoscute, deoarece Munții Vrancei sunt mai puțin umblați. Astfel de loc, à la Piatra Craiului, este zona Turnurile Cozei. După ce am făcut acest traseu, a urcat pe primul loc în topul preferințelor mele ale locurilor naturale din Vrancea.

Coza – Strâmtura Coza – 30-40 minute

Traseul începe din satul Coza și este marcat cu bandă roșie. Marcajul se regăsește încă de la intrarea în sat, pe stâlpi sau podețe pentru a ajuta cu orientarea. Mașina am lăsat-o la ieșirea din sat, într-o poiană, chiar înainte de a trece apa. Poteca se desfășoară de-a lungul apei, când pe dreapta, când pe stânga. Nu am fost nevoiți să ne descălțăm, sunt punți din lemn care la prima vedere nu păreau rezistente, dar și-au făcut treaba.

Sunt două porțiuni în care poteca urmează versantul înclinat și ar putea fi probleme, trebuie mai multă atenție în aceste zone. Prima se află la vreo 5 minute de la plecare, a doua, aproape de Strâmtura Coza. Este mai dificil atunci când apa este mai mare, cel mai probabil, în a doua porțiune, poteca  este sub apă și traversarea se va face prin albia râului.

În circa 40 minute am ajuns în zona numită Strâmtura Coza.

turnurile cozei

Zona este foarte interesantă, pe mine m-a dus cu gândul la Rainbow Mountains din China sau Peru. Pe lângă coloritul solului, din toate părțile ești înconjurat de formațiuni geologice în diferite forme. Aceasta este o arie protejată de interes peisagistic și geomorfologic, situată în bazinul superior al văii Coza. Practic, sunt un fel de chei săpate în rocile friabile, numite fliș, de către apele curgătoare. De-a lungul timpului, aceste chei s-au adâncit, scoțând la suprafață strate de roci cu texturi și culori diferite. Acestea sunt gresii și argile policrome și s-au format în oligocen.

Strâmtura Coza – Turnurile Cozei – 2 ore și 30 minute

De aici, poteca urcă susținut pentru câteva minute. Apoi am ajuns într-o poieniță mică ca mai apoi să întrăm în pădure. Traseul e domol, pe dreapta suntem însoțiți de un pârâiaș care și-a format și el niște chei micuțe, dar foarte interesante. Pereții acestora sunt drepți și pe alocuri au și mici săritori.

turnurile cozei

Am ajuns în altă poieniță unde am fost întâmpinați de niște dulăi, am avut noroc că era și ciobanul acolo, păștea oile și caprele. Am intrat în vorbă cu el și l-am întrebat dacă sunt urși, ne-a liniștit că ,,nu prea sunt”. Aici se află o casă părăsită, formează un cadru idilic: ea la marginea poienii, înconjurată de păduri din toate părțile și turma de oi care paște.

turnurile cozei

O lăsăm în urmă și intrăm iarăși în pădure. Observ un tipar, pădure-poieniță, pădure-poieniță, și pănă la sfârșitul traseul vor mai urma. Urcușul prin partea aceasta de pădure devine mai intens ca mai apoi să ieșim într-o altă poieniță de la baza Dealului Zmeuriș, unde un indicator ne arată că mai avem 2 ore până la Stâna Cârnituri. În acest loc se află una dintre ariile protejate ale Vrancei, Groapa cu Pini, noi ne-am văzut de ale noastre. Am intrat în pădure și mergem pe forestierul care șerpuiește printre copaci și luăm altitudine treptat. Drumul ne-a scos în poiana în care se află Stâna Cârnituri (1300 m altitudine). De aici avem priveliști deschise până departe. Am ținut banda roșie și în 10 minute am ajuns la Turnurile Cozei. Cât de frumos! Turnurile semețe și dantelate străjuiesc peste pădurea din jur.

turnurile cozei

turnurile cozei

Peisajul ne încântă privirea și ne umple sufletele de bucurie. Pe mine natura ma face fericită, rolul ei terapeutic este de necontestat în cazul meu. Ne-am așezat pe un pinten stâncos să luăm o gustare ,,asezonată” cu cea mai frumoasă priveliște: munți, văi și păduri nesfârșite. Pe alt pinten, un grup de capre negre își făceau siesta. Cred că erau în jur de 8 exemplare, dintre care și câțiva ieduți. Știam că se întâlnesc în această zonă și am sperat să le întâlnesc. Mi-au stat la poză câteva minute, apoi atenția le-a fost îndreptată către vale, au auzit ceva probabil că au zbughit-o în pădure.

turnurile cozei

turnurile cozei

De aici, banda roșie continuă către Șaua Geamăna și face legătura cu alte trasee din Munții Vrancei.

Circa 40 de minute am zăbovit pe lângă Turnuri, apoi ne-am întors pe același traseu pe care l-am parcurs în 2 ore și 15 minute. Dar nu înainte de a avea altă surpriză, un urs. Era chiar în fața noastră, pe cărarea dintre Turnuri și stână. Ce facem? Gălăgie sau ne întoarcem ușurel? Am mers pe prima variantă și imediat a dispărut în pădure.

Dacă la urcare am fost bazați că nu prea sunt urși prin zonă, la coborâre, după ce ne-a fost demonstrat contrariul, ne-am semnalat prezența prin pădure.

Cărări cu soare și întâlniri pașnice! 🙂

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *