Weekend-ul la Șimon se anunța despre relaxare, vremea ne forța la asta. Dar la fața locului n-a fost chiar așa. Chiar cum am ajuns, norii s-au risipit ușor, ușor și a ieșit soarele care a strălucit până a apus. Cu această ocazie ne-am plimbat în voie pe Dealul Balabanului. N-am făcut trasee mai lungi, ne era teamă că vor veni averse, așa cum era prognozat.
Văzând că ziua de sâmbătă s-a dovedit a fi una bună, pentru duminică am decis să ne forțăm norocul un pic. Voiam un traseu scurt și am ales să vedem Cascada Moara Dracului. Traseul pornește de la capătul satului Șimon, ar trebui să dureze vreo 4-5 ore dus-întors, ajungeam și pe munte, era alegerea perfectă.
Dimineața ne-am trezit pe la 9, am mers și am luat micul dejun și pe aproape de 11 am intrat în traseu. Vremea era superbă, mai mult însorit, doar câte un nor pufos mai tranzita prin fața soarelui.
Traseul începe la capătul satului Șimon și este marcat cu triunghi galben care urcă până pe Vf. Omu. Cu mașina se poate ajunge până la o barieră, era ridicată și se putea trece, dar mai era și semnul de interzis accesul mașinilor, așa că am lăsat-o aici, noi timp aveam, bani pentru amendă, nu. :)) Deși dacă am fi mers cu mașina, mai scuteam vreo 3 km de forestier. Nu-i bai, drumul e frumos, ușor. Zona este perfectă pentru picnic și relaxare pe malul pârâului Șimon.
După circa 45 minute am ajuns la Monumentul Israeliților, ridicat în 2010 când a avut loc un accident aviatic în care au murit 7 persoane, dintre care un român, în timpul unui exercițiu comun al Forțelor Aeriene Române și Forțele Aeriene Israeliene. Unul dintre elicoptere s-a izbit de stânci și a explodat.
Am continuat tot pe forestier, iar pe marginea lui frăguțele ne fac să pierdem mai mult timp aici. Ce aromă!
Mai sus am intrat în pădure și traseul a continuat pe o potecă îngustă. În scurt timp am ajuns la partea cea mai dificilă a traseului, urcușul prin pădure. Panta este destul de abruptă, iar urcușul susținut, fără zone de respiro. Circa 40 minute a durat acest urcuș. La capătul lui am ajuns într-o poieniță, loc numai bun de popas. Nu ne-am oprit aici, știam că va mai fi una în curând, cu priveliște mai frumoasă. Am intrat iarăși în pădure, iar poteca ne-a scos în poiana mult așteptată. Priveliștea e către abrupturile Văii Gaura și e fantastică. În mijlocul poienii se află o gâlmă de piatră, n-am rezistat și m-am cocoțat pe ea. Nu e foarte înaltă, cam cât o căpiță de fân, de departe ar putea fi confundată ușor.
Un pic mai sus de gâlmă schimbăm triunghiul galben cu marcajul cruce roșie. În 15 minute ar trebui să ajungem la cascadă. Traseul nostru continuă spre stânga și mergem lejer pe firul apei. Am ajuns într-o mică poieniță unde am găsit indicatorul către cascadă, punct roșu, 5 minute.
Cascada este foarte frumoasă și destul de înaltă cu o cădere în mai multe praguri.
Se poate urca pe primul prag, sunt montate două trepte metalice pentru a ajuta. Dacă nu este foarte multă apă, se trece fără probleme.
Ne-am întors pe același traseu, dar nu înainte de a mai face o oprire pentru a culege frăguțe. Și le-am așezat pe pai, așa cum făceam în copilărie.
Trăgând liniuță, la dus am făcut 2 ore și jumătate, la retur, 1 oră și 45 minute.
Ca o completare, nu se ține cont că accesul mașinilor este interzis. Când ne-am întors, la ultima barieră, am găsit vreo 15 mașini, multe de Brașov. Oamenii venise la picnic, muzică și seminte.
