Weekend în Harghita: adrenalină, animăluțe și locuri naturale.

– ,,Weekend-ul viitor te duc undeva.”

– Ai toată atenția mea.

Știam că vremea era urâtă în toată țara, așa că am întors internetul pe dos în căutarea destinației. Fiind perioada în care toamna era în toi, am căutat să fim mai mult în natură.

Mi-am adus aminte de Cheile Vârghișului pe care voiam mai de mult să le văd și mi s-a aprins un beculeț. Am mai căutat locuri prin apropiere și am pus de un weekend în Harghita cu de toate: adrenalină, animăluțe și locuri naturale.

Sâmbătă dimineața, pe la 9, am plecat din Focșani cu destinația Lunca de Sus să ne dăm cu bobul pe șine la SkiGyimes, alt loc în care voiam să ajung.

Vremea era urată, pe tot drumul ba a plouat, ba a burnițat, dar când am ajuns noi nu mai făcea nimic, era în continuare înnorat și ceva ceață. 2 ore și jumătate am făcut din Focșani și aveam să fim primii pe pistă. Am plătit biletul, 18 lei de persoană, o scurtă instruire și hop în bob. Ne-am dat amândoi într-un bob ca să pot filma. Cel care stă în spate este responsabil cu frâna. Urcarea este dreaptă, fără curbe și durează circa 4 minute, coborârea este cea plină de adrenalină. Am pornit ușor din punctul maxim și am început să prindem viteza, mai multă decât mă așteptam. 😊) Apoi am intrat într-o curbă, urmată de alta și tot așa până jos. Timp de 2 minute cât a durat coborârea a fost o înșiruire de curbe cu o zonă mai lungă, dreaptă unde am prins iarăși viteză mare. Și tot timp de 2 minute am râs cu lacrimi. A fost super și chiar nu mă așteptam să circule cu așa viteză. Bine, nici nu am abuzat de frână. I-am urmărit și pe ceilalți care au venit după noi și mergeau destul de încet.

Am plecat către satul Sub Cetate unde era un alt obiectiv interesant, dar nu înainte de a opri pe malul lacului Frumoasa. Acesta este un baraj de acumulare și este cunoscut pentru pescuit. E un loc bun pentru relaxare, malul este generos, aș fi stat un pic în soarele călduț al toamnei, dar cum nu era, am pozat brândușele și am plecat.

harghita lacul frumoasa

În satul Subcetate se află Parcul de animale Babusgato unde animăluțe domestice și sălbatice sunt lăsate libere într-o curte mare, iar oamenii pot intra și le pot mângâia. Majoritatea sunt prietenoase, dar unele preferă să păstreze distanța. M-am bucurat ca un copil că am reușit să mângâi o ciută care fura grăunțele găinilor și chiar înainte de a pleca, în afara curții, un căprior atât de drăgălaș care s-a lăsat mângâiat de toți. Doamne, cât de simpatic!

harghita

În curte se mai pot vedea cerbi lopătari, măgari, o alpaca, struți, porci și păsări de curte. Vă garantez că nu doar copiii se vor bucura la vederea și mângâierea acestor animăluțe simpatice.

Biletul costă 15 lei de persoană și dacă ceri, primești și un bol cu fructe pentru a hrăni animăluțele.

Inițial voiam să vizităm Parcul de animale sălbatice Ivo, dar când am sunat cu o zi înainte pentru programare mi-au zis că e închis. Mare dezamăgire. Și vremea urâtă, și parcul închis, chiar așa noroc să am? Și am început iarăși căutările și mi-a ieșit acesta. Acum cred că am avut, de fapt, noroc. Ivo având un spațiu mult mai mare pentru animalele sălbatice, șansele să se apropie erau mici.

La câțiva kilometri se află Lacul Zetea și l-am inclus și pe el în itinerariul nostru. Și acesta este un lac de acumulare, situat pe Târnava Mică și este foarte pitoresc, păcat că am ajuns pe o vreme mohorâtă.

harghita lacul zetea

Mai aveam încă un obiectiv pentru ziua de azi, Cascada Vărșag. Începuse să burnițeze și nu mai aveam avânt. Am urmat indicațiile de pe GPS prin satul Vărșag, iar la un moment dat se continuă pe un drum forestier destul de bun, vreo 3 km. După circa 1 km am văzut într-o curte 3 ciute, nu păreau închise, apoi, într-un zmeuriș, încă 2. Aici umblă ciutele libere cum sunt la noi câinii vagabonzi. 😊)

harghita

După cei 3 km, pe partea stângă este cascada, în pădure, la câțiva pași de drum. Zona este semnalizată prin câteva panouri informative. Cascada nu e foarte înaltă, are în jur de 7-8 m, și o cădere în 2 trepte. E interesant cum apele râului Fântâna Mare se adună ca o perdea pentru a forma cascada.

harghita cascada varsag

Nu este un loc pustiu, am văzut indicatoare către pensiuni și un restaurant.

Trebuie să menționez porțile din lemn, înalte, sculptate, iar unele chiar pictate. Cele mai interesante le-am văzut în Sub Cetatea și Vărșag.

harghita varsag

A doua zi a fost rezervată traseului prin Cheile Vârghișului. Am ales varianta de acces prin satul Vârghis, mai ales că drumul până la intrarea în chei a fost asfaltat, excepție făcând ultimii 2 km. Este îngust, dar sunt destule alveole în care te poți refugia în caz de nevoie.

Biletul de acces se plătește la ranger, 8 lei de persoană, iar parcarea la altă persoană, 25 lei. Da, 25 de lei costă parcarea într-o poiană, neamenajată, delimitată de benzi de plastic. Altă variantă nu prea ai, decât să îngrămădești mașina pe marginea drumului și ai toate șansele să o zgârii. Nici măcar în fața Centrului de vizitare unde ar fi încăput  câteva mașini, și acolo era pusă banda de plastic.

Rangerul ne-a dat câteva informații și am intrat urmărind marcajul cruce albastră. Pădurea e așa cum am sperat, colorată în toate nuanțele de galben, superbă. Traseul începe ușor și urmărește albia râului. În vreo 10 minute am ajuns la prima punte și de aici începe spectacolul.

harghita cheile varghisului

Din acest punct se poate urca prin pădure către belvedere, pe punct roșu și apoi coborârea în chei. Poteca străbate aici o zonă print-un covor de frunze. În scurt timp am ajuns la a doua punte. Mă minunam de peisaj și mă felicitam pentru alegerea făcută.

Înainte de a ajunge la a treia punte, pe partea stângă, am urcat către Peștera Tătarilor. Nu este semnalizată, dar cărarea este destul de evidentă. Mai sus cărarea se mai ramifică, trebuie să mergeți spre dreapta.Urcarea este susținută și necesită atenție. În câteva minute, 5 cred, am ajuns la cea mai frumoasă peșteră din chei. Ne aduce aminte de grota din Cheile Sohodolului din Gorj. Grota este impresionantă, are 2 cavități mari asemănătoare nărilor și un tunel, formate în calcare prin acțiunea apei.

harghita cheile varghisului

Am coborât și am mers către Peștera Șura Cailor, de lângă puntea numărul trei, fără a o traversa. Intrarea este foarte mare și se îngustează pe parcurs.

harghita cheile varghisului

Apoi am traversat puntea și am mers spre dreapta către Peștera Orban Balazs, cea mai mare peșteră din chei. Lungimea totală a galeriilor peșterii însumează 1527 m. Aceasta este cunoscută ca fiind unul dintre cele mai importante adăposturi de lilieci din Transilvania. Numărul de specii, dar și numărul de exemplare din fiecare specie, diferă în funcție de perioadă, toamna fiind cei mai mulți.

Accesul se face pe scări metalice. Aici am întâlnit alt ranger care ne spunea că vizitarea zonei din peșteră unde se află colonia de lilieci este închisă și se poate vizita doar însoțiți de el contra sumei de 15 lei de persoană. Nu am vrut și ne-am plimbat prin cealaltă sală a peșterii și am sperat să vedem măcar un liliac. Și chiar am văzut unul în stadiul de hibernare cum sunt în perioada aceasta. Pare a fi din specia Liliacul mic cu potcoavă (conform panoului de informare).

Știam că aveam șanse să vedem lilieci și am venit pregătiți cu frontale.

harghita cheile varghisului

Și multi păianjeni am mai văzut, din ăia mari.

Am revenit la puntea numărul trei și am continuat pe marginea apei. Am ajuns la intersecția traseului bandă galbenă care urcă spre belvedere. Vom merge și acolo, dar am mai înaintat un pic prin chei și am ajuns la puntea numărul patru care nu mai era suspendată, ci prinsă de peretele de stâncă.

harghita cheile varghisului

Gata, până aici am vrut. Traseul cruce albastră mai continuă prin chei vreo 2 km, am înțeles că nu mai e așa spectaculos. Ne-am întors și am urcat către belvedere pe banda galbenă. Poteca este doar prin pădure, iar urcarea este destul de accentuată. În vreo 15 minute am ieșit din pădure în Poiana Pietrii, am trecut pe lângă refugiu și am mai urcat o pantă. Alții au ajuns pe traseul de via ferrata.

harghita cheile varghisului

De sus se vede toată zona…

Am stat minute bune, am contemplat aceasta frumusețe și-mi ziceam în gândurile mele simple: Mamă, cât e de frumos!

harghita cheile varghisului

Pentru a ne întoarce am ales traseul punct roșu. Am intrat imediat în pădure și prin pădure am mers până am ajuns la podul numărul unu, fără să mai avem vreun punct de belvedere. Dacă știam că nu se mai vede nimic, ne întorceam prin chei.

Traseul l-am finalizat în mai puțin de 4 ore, mers normal și foarte multe opriri pentru poze. Se poate face în orice sezon, dar încălțămintea antiderapantă este obligatorie.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *