Adjectivul

Adjectivul

 L’AGGETTIVO QUALIFICATIVO                       Adjectivul calificativ


Adjectivul calificativ indicã o calitate a substantivului la care se referã. Nu existã o regulã exactã în ceea ce priveşte pozitionarea acestuia înainte sau dupã substantiv. Se poate da o regulã având ca bazã plãcerea sunetului sau necesitatea de a marca mai bine calitatea pe care acestea o exprimã.
            Adjectivul masculin se poate termina la singular în –o, –e   (buono, gentile) şi la plural în –i (buoni, gentili). Adjectivul feminin se poate termina la singular în –a–e (buona, buone) şi la plural în –e, –i (buone, gentili).      Il ragazzo buono ed intelligente.           I ragazzi buoni ed intelligenti.

La ragazza buona ed intelligente.       Le ragazze buone ed intelligenti.

                                    Il signore e la signore buoni, simpatici, intelligenti, gentili.

                                    I signori e le signore buoni, simpatici, intelligenti, gentili.


 AGGETTIVI ANTONIMI                            ADJECTIVE ANTONIME   

INDICANTI QUALITÀ                                            CARE DENUMESC CALITÃTI          

   ADJECTIVE ANTONIME CARE DENUMESC CALITÃTI

buono

(bun)

cattivo

(rãu)

diligente

(îngrijit, harnic)

negligente

(neglijent)

utile

(util)

inutile

(inutil)

abile

(priceput)

inabile (nepriceput)

intelligente

(inteligent)

sciocco

(prost)

facile

(uşor)

difficile

(dificil)

bello

(frumos)

brutto

(urât)

severo

(sever)

indulgente

(indulgent)

leggero

(uşor)

pesante

(greu)

felice

(fericit)

infelice

(nefericit)

fortunato

(norocos)

sfortunato

(ghinionist)

alto

(înalt)

basso

(scund)

vecchio

(bãtrân)

giovane

(tânãr)

studioso

(studios)

pigro

(leneş)

largo

(larg)

stretto

(strâmt)

vecchio

(vechi)

nuovo

(nou)

dolce

(dulce)

amaro

(amar)

lungo

(lung)

corto

(scurt)

grande

(mare)

piccolo

(mic)

attento

(atent)

distratto

(distrat)

pieno

(plin)

vuoto

(gol)

simpatico

(simpatic)

antipatico

(antipatic)

onesto

(sincer)

disonesto

(mincinos)

aperto

(deschis)

chiuso

(închis)



Ä Il Pronome e L’Aggettivo                 Pronumele şi Adjectivul

       Dimostrativo                                   Demonstrativ       

         Pronumele Demonstrative sunt:

Masculin  singular

Masculin  plural

Feminin  singular

Feminin  plural

questo – acesta

questi – aceştia

questa – aceasta

queste – acestea

codesto – acesta

codesti – aceştia

codesta – aceasta

codeste – acestea

costui – acesta

costoro – aceştia

costei – aceasta

costoro – acestea

quello – acela

quelli/quegli – aceia

quella – aceea

quelle – acelea

colui – acela

coloro – aceia

colei – aceea

coloro – acelea

stesso – acelaşi

stessi – aceiaşi

stessa – aceeaşi

stesse – aceleaşi

medesimo – acelaşi

medesimi – aceiaşi

medesima – aceeaşi

medesime – aceleaşi

ciò – asta

ciò – asta

ciò – asta

ciò – asta

questi – acesta


quegli – acela

Când sunt însotite de un substantiv acestea sunt Adjective, iar când sunt prezente fãrã a însoti un substantiv, acestea sunt Pronume: “Conosno questa ragazza, non quella.” (questa – adjectiv, quella – pronume).

         Questo, questa, questi, queste  indicã persoana sau lucrul aflat în apropiere de cel ce vorbeşte: “Questo è un bel posto.” (Acesta este un loc frumos)

         Quello, quella, quelli, quelle indicã persoana sau lucrul aflat departe de cel ce vorbeşte: “Quello era proprio un bel posto” (Acela era chiar un loc frumos)

         Uneori pronumele şi adjectivele demonstrative demonstrative questo, codesto, quellosunt întãrite – în special în italiana vorbitã – de adverbele qui(aici), costì (acolo lângã), (acolo): “Questo quiè più bravo di quello lì.”

         Questi (acesta), quegli (acela), costui (asta), costei (ãsta), colui (acela), colei (aceea), coloro (aceia)şi ciò (asta)nu se vor întrebuinta ca adjective, ci doar ca pronume.

         Questişi quegli sunt forme de masculin singular şi vor fi întrebuintate doar ca subiecte, cu referire la a IIIª persoanã: “Questi leggeva e quegli cantava.” (Acesta citea şi acela cânta). Acestea sunt substituite de pronumele questoşi quello.

         Costui, costei, coloro se referã la persoana apropiatã, dar având un anume sens de dispret şi neâncredere: “Fammi parlare un po’ a costtui!” (Lasã-mã sa-i vorbesc eu ãstuia)

         Colui, colei, coloro indicã persoana aflatã la depãrtare şi se va întrebuinta aproape mereu cu pronumele relativ che: “ Colui che sta venendo è Gianni.” (Cel care vine este Gianni)

            Ciòse referã doar la lucruri şi poate avea functia de subiect sau de complement: “Ciò mi fa ripensare… .” (Asta mã face sã mã gândesc din nou…), “Capisci ciò che sta succedendo?” (Întelegi ceea ce se întâmplã?)

Ä Il Pronome e L’aggetivo Pronumele Şi Adjectivul

        Possessivo                                       Posesiv

                                     

Pronumele Posesiv  are patru forme (gen + numãr), în functie de raportul posesor – obiect posedat.

Când pronumele posesiv este acompaniat de substantivul cu care se acordã, atunci acesta devine Adjectiv: Questo libro è mio (pronume). – Questo è il mio libro (adjectiv).Formele Pronumelui Posesiv sunt urmãtoarele:

Il Mio, La Mia, I Miei, Le Mie (al meu, a mea, ai mei, ale mele)

Il Nostro, La Nostra, I Nostri, Le Nostre (al nostru, a noastrã, ai nştri, ale noastre)

Il Tuo, La Tua, I Tuoi, Le Tue (al tãu, a ta, ai tãi, ale tale)

Il Vostro, La Vostra, I Vostri, Le Vostre (al vostru, a voastrã, ai voştri, ale voastre)

Il Suo, La Sua, I Suoi, Le Sue (al sãu, a sa, ai sãi, ale sale)

Il Loro, La Loro, I Loro, Le Loro (al lor, a lor, ai lor, ale lor)

Pronumele Posesiv de persoana a IIIª poate fi înlocuit prin pronumele personal în genititv: Questo quaderno è il suo. (Acest caiet este al sãu.) – Questo quaderno è di lui / di lei. (Acest caiet este al lui /al ei.)


§  Il Plurale degli Aggettivi                                        Pluralul Adjectivelor

Gli Aggettivi (Adjectivele) urmeazã aceleaşi reguli ca şi substantivul în ceea ce priveşte formarea

pluralului:

¶  Adjectivele masculine terminate în  – coformeazã pluralul în – chi(dacã accentul cade pe penultima silabã) şi în – ci(dacã accentul cade pe cea de-a treia silabã): bianco – bianchi, antìco – antìchi, turco – turchi, simpàtico – simpàtici, teòrico – teòrici. Exceptie:amìco – amìci, nemìco – nemìci, greco – greci, càrico – càrichi (sarcinã), mèndico – mèndichi (cerşetor).

Pluralul feminin al adjectivelor care se terminã care se terminã în – ca este întotdeauna – che: bianca – bianche, antìca – antìche, turca – turche, simpàtica– simpàtiche, teòrica – teòriche, amìca – amìche, nemìca – nemìche, greca – greche, càrica – càriche, mèndica – mèndiche.

¶  Adjectivele care se terminã la singular în – go fac pluralul în – ghi şi acelea care se terminã în – ga, fac pluralul în – ghe: làrgo – làrghi, pròdigo – pròdighi (risipitor), anàlogo – anàloghi, làrga – làrghe, pròdiga– pròdighe, anàloga – anàloghe. Exceptie: adjectivul idròfugoare douã forme de plural: idròfugişi idròfughi.

¶  Adjectivele masculine care se terminã la singular în – io( cu i fãrã accent) formeazã pluralul într-un singur – i, iar cele terminate în – ìofac pluralul în – i dublu: saggio – saggi (întelept), contrario – contrari (contrar), serio – seri, vario – vari, ampio– ampi, grigio – grigi, natìo – natìi, pìo– pìi, restìo – restìi (încãpãtânat).

La feminin, adjectivele terminate la singular în – ia, fac pluralul în – ie: sàggia – sàggie, natìa – natìe, vària – vàrie, àmpia – àmpie, grìgia – grìgie, contrària – contràrie

¶   Adjectivele compuse îşi schimbã la plural doar desinenta celui de-al doilea element: chairoveggente – chiaroveggenti, variopinto – variopinti (pestrit), aerodinamico – aerodinamici, fisico-chimica – fisico-chimiche.

¶  Rãmân invariabile urmãtoarele adjective: pari, ìmpari, dìspari, dappoco, dabbene, perbene. Acestea sunt adjective ce provin din locutiuni adverbiale cu functie etributivã.


·        L’uso degli Aggettivi: BUONO,                             Folosirea Adjectivelor: Bun,

BELLO, GRANDE, SANTO                                                                               Frumos, Mare, Sfânt

o    Buono

În  fata substantivelor masculine care încep în vocalã sau consoanã acest adjectiv pierde vocala finalã: buon amico, buon giorno.

o    Buona

Se elide în fata substantivelor feminine ce încep în vocalã: buon’amica.

o    Bello

Se elide în fata substantivelor masculine ce încep în vocalã: bell’angelo, bell’eroe.

În fata unui substantiv masculin care începe în consoanã devine Bel: bel ragazzo.

Nu-şi schimbã forma atunci când este precedat de un substantiv sau de un verb: un oggetto bello, lo considero bello.

o    Belli

Se foloseşte doar la plural, când este precedat de un substantiv: i romanzi belli.

o    Bei

Se foloseşte doar la masculin plural, când substantivul începe în consoanã: bei quaderni, bei fiori.

o    Begli

Se foloseşte la masculin plural, atunci când substantivul începe în vocalã, s impura, z: begli occhi,

begli spettacoli, begli záini.

o    Grande

Se elide în fata substantivelor masculine şi feminine (singular sau plural) care încep în vocalã:

grand’uomo – grand’uomini, grand’azione – grand’azioni.

În fata substantivelor masculine ce încep în consoanã acesta poate deveni gran: gran cose, gran

problemi. Nu se schimbã în fata substantivelor la plural care încep în s impura, z: grandi scienziati, grandi zóccoli.

o    Santo

În fata substantivelor ce încep cu consoanã (în afarã de s impura) devine San: San Paolo, San Giovanni, San Pietro, San Zaccaria. În fata substantivelor care încep cu vocalã se va elida vocala finalã: Sant’Andrea, Sant’Antonio


·         I Gradi di Comparazione                                        Gradele de Comparatie

degli Aggettivi                                                                                 Ale Adjectivelor

I.              Il Positivo (Gradul Pozitiv) – este gradul de comparatie care exprimã o calitate normalã, care nu este comparatã cu o altã calitate a unei alte entitãti: ricco, bello, brutto, bravo, buono, cattivo etc.

II.            Il Comparativo (Comparativul) – se foloseşte când se face o comparatie între doi termeni. Acest grad se formeazã cu ajutorul adverbelor più, meno, tanto ….. quanto, così…..come, più…..che, così…..che.

1. Il Comparativo d’Uguaglianza (Comparativul de Egalitate)

a.    se foloseşte când sunt comparate douã substantive (pronume, numerale) care au aceeaşi calitate: “Il tè è (tanto) buono quanto il caffè” – nome + nome – ceaiul este la fel de bun ca şi cafeaua, “Lui è così buono comeil pane” – pronome + nome – el este bun ca pâinea caldã, “Il primo è non meno necessario del secondo” – primul nu este mai putin necesar decât cel de-al doilea.

b.    se foloseşte când sunt comparate douã calitãti egale: ” Lo studio è tanto necessario quanto utile” – adjectiv + adjectiv – studiul este pe cât de necesar pe atât de util, “Esso è non meno necessario quantoutile” – adjectiv + adjectiv  – acest lucru este pe cât necesar pe atât de util.

2. Il Comparativo di Maggioranza (Comparativul de Superioritate)

  1. se foloseşte când este comparatã gradul calitãtii aceloraşi substantive (pronume, numerale):”L’allievo è più studioso dell’allieva” – nume+nume – elevul este mai studios decât eleva, “Lei è più intelligente di lui” – pronume+pronume – ea este mai inteligent decât el, “I due sono più bravi del terzo” – numeral+numeral – cei doi sunt mai curajoşi decât cel de-al treilea. Când se comparã douã substantive legate de acelaşi verb se foloseşte più…..che: “Ho letto più romanzi che poesie” – nume+nume – am citit mai multe romane decât poezii.

  2. se foloseşte când sunt comparate douã calitãti (adjective), dintre care una este superioarã celeilalte:”L’allieva è più intelligente che studiosa” – adjectiv+adjectiv – eleva este mai inteligentã decât studioasã.       

  3. se foloseşte când sunt comparate douã actiuni (verbe), dintre care una este superioarã celeilalte:” E’ più facile parlare che scrivereverb+verb – este mai uşor sã vorbeşti decât sã scrii.

  4. Se foloseşte când sunt comparate douã complemente indirecte (substantive precedate de prepozitii): “Mi piace più andare a teatro che al cinema.” – îmi place mai mult sã merg la teatru decât la cinema.

3. Il Comparativo di Minoranza (Comparativul de Inferioritate)

            Se foloseşte în aceleaşi conditii ca şi comparativul de superioritate, marcând în schimb o caracteristicã inferioarã. Se formeazã cu ajutorul lui meno di (nume+nume, pronume+pronume, numeral+numeral) şi meno che (adjectiv+adjectiv, nume+nume): “L’allieva (Lei, la prima) è meno studiosa dell’allievo (di questo, del secondo)– eleva (ea, prima) este mai putin studioasã decât elevul (acesta, al doilea), “L’allieva è meno studiosa che intelligente” – eleva este mai putin studioasã decât inteligentã, “Scrivo meno lettereche cartoline” – scriu mai putine scrisori decât felicitãri.


I Comparativi Rafforzati (Comparativele de Întãrire)

            Comparativele de superioritate şi de inferioritate pot fi întãrite cu ajutorul unor adverbe, ca: assai, tanto, molto: “Luigi è assai meno bravo di te.”, “Mario è molto più intelligente di Francesca”

III.           Il Superlativo (Superlativul)

1. Il Superlativo Relativo (Superlativul Relativ) se formeazã adãugând articolul hotãrât la gradul pozitiv al adjectivului. Dacã numele stã în fata adjectivului, acesta din urmã nu se va articula.

a.    Il Superlativo Relativo di Maggioranza (Superlativul Relativ de Superioritate): “Antonia è la più brava ragazza della classe.” – Antonia este cea mai cuminte elevã din clasã, “Antonia è la ragazza più brava della classe” – Antonia este cea mai cuminte elevã din clasã

b.    Il Superlativo Relativo di Minoranza (Superlativul Relativ de Inferioritate):“Gianni è il meno studioso studente del gruppo.” – Gianni este elevul cel mai putin studios din grup, “Gianni è lo studente meno studioso del gruppo.” – Giani este elevul cel mai putin studios din grup

2. Il Superlativo Assoluto (Superlativul Absolut) se formeazã în moduri diferite:

  1. adãugând adjectivul molto la gradul pozitiv al adjectivului: “Sandro è molto felice.” – Sandro este foarte fericit.

  2. Adãugând radicalului adjectivului terminatia – issimo:“Sandro è felicissimo.”- Sandro este extrem de fericit.

  3.  Repetând adjectivul la gradul pozitiv:”Sandro è felice felice.” – Sandro este fericit fericit.

  4. Adãugând unui alt adjectiv la gradul pozitiv adjectivului respectiv:”Il bicchiere è pieno zeppo.” –  Paharul este plin ochi.

  5. Adãugând adjectivului la grad pozitiv prefixele arci-, stra-, ultra-: “Sandro è arcicontento.” – Sandro este extraîncântat, “Mario è un uomo ultrapotente” – Mario este un om ultra puternic, “Questa è una cosa strordinaria” – acesta este un lucru extraordinar.

·        Aggettivi a due Forme al                                Adjective cu douã Forme de

Comparativo ed al Superlativo                                                       Comparativ şi Superlativ

alto

più alto, superiore

altissimo, supremo, sommo

basso

più basso, inferiore

bassissimo, infimo

buono

più buono, migliore

buonissimo, ottimo

cattivo

più cattivo, peggiore

cattivissimo, pessimo

grande

più grande, maggiore

grandissimo, massimo

piccolo

più piccolo, minore

piccolissimo,minimo


P.S.Haide să ne întâlnim şi pe Facebook.Iar cu un singur Like vei primi toate noutăţile de pe blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dovedeşte că nu eşti robot *

Protected by WP Anti Spam