Judeţul Neamţ-Cetatea Neamţului şi Mănăstirea Secu

Judeţul Neamţ-Cetatea Neamţului şi Mănăstirea Secu

        Într-un week-end din vacanţa care tocmai s-a încheiat am avut ca destinaţie judeţul Neamţ.Drum lung din Vrancea aşa că am plecat de dimineaţă ca să ajungem departe,cum spune şi proverbul:Cine pleacă de dimineaţă,departe ajunge.
Prima oprire a fost la Cetatea Neamţului,în Târgu Neamţ recent restaurată mai exact între anii 2007-2009.Cetatea se zăreşte chiar înainte de intrarea în oraş înconjurată de verdele pădurii dealului Pleşului.Parcarea se află la baza dealului iar accesul se face pe un drum ce trece prin pădure deloc anevoios(mai dificilă a fost urcarea la Cetatea Neamţului din judeţul Neamţ).
De această cetate doar auzisem dar nu stiam nimic despre trecutul ei zbuciumat iar vizitând-o am aflat urmatoarele:,,A fost construită în timpul lui Petru I Muşat(1375-1391) în perioada consolidaării statului medieval,Moldova.Prima atestare documentară datează din 1395 într-un document emis de regele Poloniei,Sigismund de Luxemburg.Epoca de glorie a cetăţii corespunde domniei lui Ştefan cel Mare(1457-1504).Lucrările intreprinse în vremea sa au constatat în supraînălţarea vechilor ziduri,ridicarea celor 4 bastioane ale curţii exterioare şi construirea unui pod în formă de arc.După distrugerea parţială a unor construcţii interioare în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu(1564) şi după refacerile ordonate de Ieremia Movilă(1600),Cetatea Neamţ îşi va deschide porţile în faţa lui Mihai Viteazul.Prefăcută în mănăstire de Vasile Lupu în 1646 şi apoi distrusă parţial de Dumitraşcu Cantacuzino în 1675.După distrugerea ordonată de Mihai Racoviţă în 1717,Cetatea Neamţ îşi pierde total importanţa militară.”

cetatea neamtului
cetatea neamtului
cetatea neamtului
cetatea neamtului
Podul de acces susţinut de 11 piloni din piatră de râu
cetatea neamtului
cetatea neamtului
cetatea neamtului
Bastion II

Spuneam mai sus că a fost restaurată şi arată foarte bine.În încercarea de a transpune cât mai bine traiul la cetate au fost introduse în peisaj şi nişte manechine care înfăţişează oameni în timpul diferitelor activităţi.Şi astfel îi întâlnim în sala de sfat şi judecată,sala armelor,închisoare şi chiar nişte domniţe aranjate.Problema nu e de ce au pus aceste manechine ci de ce sunt atât de urâte?Aşa de urâţi să fi fost oamenii pe timpul ăla?Nu sunt sperioasă de fel dar la un moment dat,umblând să descopăr fiecare colţişor al cetăţii mă întâmpină pe o scară întunecată o domniţă zâmbindu-mi sumbru,faţa urâtă fiindu-i luminată doar de un firicel de lumină.Bhhhhhh!
Per total,mi-a plăcut.Şi aşa am descoperit bucătăria cu toatele ustensilele,monetăria cu scurte istorisiri despre bani,sala armelor cu informaţii despre arme,cum erau ostaşii şi minunatele manechine,spaţiile de locuit,închisoarea,sala de judecată,o biserică,magazii,etc.În general toată cetatea abundă în informaţii,în fiecare sală găseşti toate explicaţiile de care ai nevoie pentru a înţelege stilul de viaţă,de luptă,de apărare,poveşti cu şi despre cetate,personaje care au locuit aici,etc.

Bucătaria

Sala de sfat şi judecată

Închisoarea

Paraclisul Sf.Nicolae

Spaţii de locuit

Neagra temniţă

Sala armelor

cetatea neamtului

Curtea interioară

cetatea neamtului

Aşa arată de sus

cetatea neamtului

Preţ bilet-5 lei/adult şi 3 lei/copii
taxa foto-10 lei(nu ne-a întrebat nimeni dacă am plătit-o).
Program-vara-9,00-19,00
-iarna-9,00-17,00

Ziua noastră pe tărâmul judeţului Neamţ trebuia să se termine în comuna Borca şi cum era deja cam târziu am zis să ne continuăm drumul fără alte opriri.Dar soarta avea să ne demonstreze contariul.Se pare că judeţul Neamţ este paradisul mănăstirilor,de unele auzisem,de altele acum aflasem de existenţa lor:Neamţ,Agapia,Văratec,Secu,Horaiţa,Războieni,Schitul Sihla.Nu sunt un mare fan al mănăstirilor dar cum să nu te opreşti când ai atâtea opţiuni?Şi din toată lista de mai sus am ales Mănăstirea Secu.Pentru a ajunge la ea a trebuit să ne abatem de la drum cam 5 Km.Este o mănăstire clasică,cu multă verdeaţă,floricele,chilii,etc.

Am petrecut câteva minute în liniştea ce domnea în curte şi în biserică şi ne-am continuat drumul.Vremea a început să ne fie împotrivă aducând o ploaie măruntă de sfârşit de vară dar cum nu mai aveam planuri de vizitat nu a fost tocmai un lucru atât de rău.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dovedeşte că nu eşti robot *

Protected by WP Anti Spam