Week-end la Chișinău

,,Opriț motorul sî nu ni înădușîm ăiși”

Dulcele grai moldovenesc ne-a luat deja în primire, eram în vama Albița pentru a trece în Moldova pentru un weekend în capitala țării.

Am avut noroc cu o cunoștință care ne-a așteptat la intrarea în oraș și ne-a dat lei moldovenești. Înainte de întoarcerea acasă am calculat cât am cheltuit și i-am dat lei românești. Tot el ne-a scos în oraș și s-a ocupat de rezervarea de la Cricova, putem spune că am avut asistență turistică. 🙂

Am lăsat mașina la pensiune și am plecat la pas să descoperim orașul. Cazare am avut la Olsi Bed&Breakfast, aproape de centru și servicii foarte bune.

Nu am avut un plan, am ieșit în bulevardul principal, Ștefan cel Mare și Sfânt, și de acolo am hoinărit în lungul lui și pe câteva străzi adiacente. Chișinăul e un oraș destul de mare, dar majoritatea obiectivelor sunt grupate în centru.

Am început din dreptul Teatrului Mihai Eminescu, am trecut pe lângă Primărie și am ajuns în Piața Marii Adunări Naționale. Aici se află unele dintre cele mai importante obiective, Arcul de Triumf și Catedrala Mitropolitană.

Arcul de Triumf este mai mic decât frații lui pe care i-am văzut în Paris și București fiind amplasat pe trotuar. Acesta a fost ridicat în 1841 pentru a sărbători victoria trupelor rusești asupra celor turcești. În spatele lui se află Catedrala și parcul care o înconjoară. Construcția ei s-a realizat între anii 1832-1836. Este de fapt un complex din care face parte catedrala, clopotnița și parcul.

Peste drum se află Guvernul Republicii Moldova.

La o distanță foarte scurtă de acestea se află Monumentul lui Ștefan cel Mare care este situat la intrarea în parcul cu același nume. A fost inaugurat pe 28 aprilie 1928 sărbătorind 10 ani de la unirea Basarabiei cu România.

Nu am intrat în parc, ci am căutat o terasă pentru răcorire. Am găsit-o în apropiere. După o binemeritată pauză și forțe proaspete am continuat ce am început.

Astfel, am ajuns la Parlamentul Republicii Moldova, clădire construită prin anii 70, forma sa pare o carte deschisă.

Am lăsat bulevardul și am mers pe o stradă în dreapta, Maria Cebotari, apoi la stânga, stradă care ne-a condus la Catedrala Romano-Catolică.

Zona nu părea prea interesantă așa că am revenit spre bulevard pe strada Sfatul Țării. La un moment dat am ajuns la Casa arhitectului A.I Bernardazzi cel care a proiectat numeroase clădiri din Chișinău, circa 30 la număr, printre care și clădirea Primăriei. A fost arhitectul șef al orașului și îl putem numi persoana care a schimbat fața Chișinăului.

Am intrat apoi pe strada Mihail Kogălniceanu unde am găsit Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, o clădire foarte colorată cu un stil aparte față de ce am văzut până acum. Este cel mai vechi muzeu din Republica Moldova și deține numeroase piese, în jur de 135.000, grupate în mai multe zone. Cel mai valoros exponat este scheletul unui Deinotherium Gigantissimus care a trăit pe teritoriul țării în urmă cu 7 milioane de ani.

Căldura mare de afară ne-a obligat să mai luăm o pauză de răcorire, în acest fel am declarat încheiat turul din acea zi.

Pentru a doua zi am avut programată vizita la Crama Cricova. Am făcut rezervare cu câteva zile înainte, la 12 am găsit liber. Este foarte important să ajungi la ora stabilită, în caz de întârziere, rezervarea se anulează. Tot foarte important, să aveți o jachetă și pantaloni lungi, temperatura în subteran este de 10-14 grade. Eu am avut pantaloni scurți și tricou, vă puteți imagina ce frig am îndurat.

Hrubele de la Cricova, pe care le putem numi fără a greși, regatul vinului moldovenesc, au o lungime de circa 120 km, din care se utilizează 80 km, și doar o mică parte se poate vizita în cadrul tururilor. Este un oraș subteran cu denumiri ale străzilor specifice: Șampaniei, Cabernet, Chardonnay, etc.

La ora stabilită a început turul. Accesul în galerii se face cu trenulețul, totul este foarte bine pus la punct, iar ghizii sunt foarte bine pregătiți și știu să destindă atmosfera cu glumițe presărate ici și colo.

Din când în când facem câte o oprire scurtă pentru explicații. Cea mai lungă a fost la cinematograful cramei unde am vizionat un filmuleț de câteva minute cu informații despre istoria Cricovei, despre producerea acestei licori, și am degustat un rosé delicios.

,,Vinul e poezie îmbuteliată este unul dintre citatele din filmuleț și care mi-a rămas în minte.

După această oprire a urmat alta la secția de producere a spumantului. Metoda folosită este cea tradițională franceză, cât și cea clasică, iar rotirea sticlelor se face manual. Persoanele care prestează astfel de muncă se numesc remiori, meserie de care foarte puțini știu că există.

Următoarea stație (impropriu spus stație deoarece acum suntem pe picioarele noastre), Colecția Națională. Galeriile adăpostesc peste 1 milion de sticle de vin, printre care și colecții personale. Printre persoanele importante de la noi din țară care dețin o colecție personală în cramă se numeră Klaus Iohannis, Traian Băsescu, Victor Ponta. Cele mai vechi vinuri datează din 1902.

După ce am terminat cu acest sector, turul s-a încheiat, dar nu înainte de a vedea sălile în care au loc degustările. 5 la număr și fiecare cu temă diferită.

A urmat degustarea pentru cei care au avut astfel de rezervare, iar ceilalți s-au refugiat în magazinul cramei. Inutil să mai spun că am plecat cu brațele pline de sticle de vin de toate felurile.

De departe, vizitarea cramei a fost cea mai frumoasă parte a acelui week-end.

Bine de știut:

  •  intrarea în Republica Moldova pentru cetățenii români se face pe baza cărții de identitate sau a pașaportului.
  • vinieta este obligatorie pentru autovehiculele care nu sunt înmatriculate în Republica Moldova, se plătește în vamă și costă în jur de 20 lei românești.
  • nu este recomandată schimbarea banilor în vamă.
  • recomand cumpărarea unei cartele moldovenești pentru internet și minute. Cunosc persoană care s-a întors cu un credit suplimentar de 900 lei românești la abonament, deși a primit mesaj că a atins limita de 50 euro și dacă vrea să continue, să trimită mesaj. N-a trimis și totuși costul suplimentar l-a făcut.
  • o persoană poate introduce în România maxim 4 litri de vin. Vameșii controlează mașinile, dar nu știu dacă sunt atât de zeloși.
  • dacă mașina nu este pe numele tău, îți trebuie procură legalizată.
  • trebuie să ai o asigurare la mașină care să fie valabilă și în Republica Moldova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dovedeşte că nu eşti robot *

Protected by WP Anti Spam