Fenomene post-vulcanice pe Muntele Puturosu

Fenomene post-vulcanice pe Muntele Puturosu

     Aflată în zona Muntelui Puturosu, după ce am vizitat lacul Sfânta Ana şi Tinovul Mohoş şi mai având câteva ore la dispoziţie, am zis să mai descoperim câte ceva din atracţiile zonei. Aproape toate sunt rezultatul  activităţii post-vulcanice. Le-am găsit enumerate pe un panou informativ şi le-am ales pe cele care erau câtuşi de cât în drumul nostru.

     Să vedem mai întâi prin ce se caracterizează aceste fenomene post-vulcanice(informaţii preluate de pe numeroasele panouri întâlnite).

Activităţile post vulcanice sunt prezente şi prin scurgerile de abur şi gaz, care marchează sfârşitul activităţilor vulcanice. Putem diferenţia trei categorii: mofetă, fumarolă, solfatară.

Mofeta uscată înseamnă mai ales eliberarea de CO la temperaturi scăzute, dar pe lângă acesta mai pot fi prezente şi alte gaze. Deci pe lângă CO , care predomină în procent de 97-98%, mai putem găsi şi H S, N , CO, H şi CH , şi gaze rare precum He, Rn, Ar în urme foarte mici. Prezenţa mofetei este indicată prin plante moarte şi prin mirosul de ouă stricat, care provine de la hidrogenul sulfurat. Oamenii din apropiere au dat numele de bufnitoare, şuierătoare acestor scurgeri de gaze uscate.
Solfatara este rezultatul erupţiilor de aburi şi de sulf. Prezenţa materialelor sulfuroase în gazele emanate dă specificitatea de solfatară. Temperatura acestora poate ajunge până la 200 oC. Denumirea fenomenului provine de la craterul vulcanic „Solfatar”, de lângă Napoli (Italia) unde ultima erupţie a avut loc în anul 1198, şi de atunci izbucnesc la suprafaţă vapori de apă, aburi, şi hidrogen sulfurat la o temperatură de 130-165 oC.

Fumarola este o emanaţie de gaze mixte, care se manifestă între sau după activităţile vulcanice. Emanaţia este compusă din vapor de apă, dioxid de carbon, dioxid sulfuric şi hidrogen sulfurat cu temperatură între 100-200 oC. Şi erupţiile cu acid bromic aparţin acestei categorii.

      Acum că ne-am lămurit, să revenim la ale noastre. Am început cu Grota Sulfuroasă. O mai întâlniţi menţionată ca Peştera Puturosu sau Turia. Se ajunge pornind de la Hotelul Best Western Grand Hotel Balvanyos şi urmărind indicatoarele sau marcajul punct roşu sau albastru. Nu durează mai mult de 10-15 minute. Este o galerie a unei foste mine de sulf şi a fost amenajată pentru vizitare în urmă cu 120 de ani. Este o grotă micuţă, 14 m lungime cu partea interioară închisă printr-un grilaj de lemn datorită emanaţiilor foarte puternice, circa 3000 m3/zi şi foarte toxice. Acesta o face emanaţia post-vulcanică cu cel mai mare debit din Europa. Gazul conţine hidrogen sulfurat respectiv dioxid de sulf, care la contactul cu condiţiile atmosferice, sulful pur se depune pe pereţii grotei, de aici şi culoarea gălbuie a lor. Dacă în partea exterioară nivelul gazului atinge aproape 1 m, în cea interioară ajunge aproape de tavanul grotei. Mirosul îmbătător se simte cu mult înainte de intrare, iar înăuntru, aproape de grilaj, te ustură toate mucoasele. Nici nu vreau să-mi imaginez cum este după grilaj.

Grota sulfuroasă de afară…

fenomene post-vulcanice grota sulfuroasa

şi înăuntru

fenomene post-vulcanice grota sufuroasa

       În dreapta grotei este cărarea spre Tinovul Buffogo, am continuat, deşi eram cam indecişi. Harta arăta că ar mai fi cam de 2 ori distanţa hotel-grotă şi cam aşa a fost, circa 30 minute. În drumul nostru mai găsim alte mici grote, foste mine de sulf. Una din ele prezintă importanţă, Grota Timsos, datorită depunerilor de alaun(sulfaţi de aluminiu) pe pereţii grotei. 

Grota Timsos

fenomene post-vulcanice grota timsos

       După jumătate de oră de mers prin pădure fără să ştim că suntem pe drumul cel bun, sărit peste bălţi şi copaci doborâţi, ajungem la mult doritul tinov, o baltă cu bulbuci în mijlocul pădurii. Dar folosind cuvintele potrivite este chiar interesantă: mlaştină de turbă cu doar două izvoare de apă minerală, în schimb sunt specifice emanaţiile puternice de gaze post-vulcanice, care determină răbufnirea continuă a apei din ochiurile de diferite dimensiuni aflate în interiorul mlaştinii. Aici grosimea maximă a turbei ar atinge 4 m. Ceea ce mi-a plăcut mult, liniştea pădurii. Se auze doar cântul păsărilor şi bulbuceala apei. Liniştitor! Aici este un video care dovedeşte spusele mele. video-2014-08-03-17-55-29

Tinovul Buffogo

fenomene post-vulcanice tinovul buffogo

       Asta ar fi trebuit să încheie ziua, dar nu ne-am îndurat să nu facem o scurtă oprire la Izvoarele Tămăduitoare, aflate la doar câţiva paşi de drumul ce duce către Balvanyos. Frumos amenajate, apă cu miros şi mulţi bulbuci în care îţi poţi bălăci picioarele. Au o culoare aparte datorită emanaţiilor de hidrogen sulfurat care atunci când ajung în apă, o colorează, aceasta devenind opac albicioasă.

Izvoarele Tămăduitoare, 3 bazine amenajate şi un izvorel.

fenomene post-vulcanice izvoarele tamaduitoare

       Acestea sunt doar câteva din fenomenele post-vulcanice prezente în zonă. Cum timpul ne presa, ne-am limitat doar la ele. Cineva care a văzut mai mult? Pe care?

2 thoughts on “Fenomene post-vulcanice pe Muntele Puturosu

  1. Din păcate, aşa cum aţi remarcat şi Dvs., panourile explicative nu au informaţii specifice locurilor vizitate, ci doar unele generale. Probabil că era musai să fie şi un astfel de panou, aşa că s-a scris ce s-a putut. Sursele de documentare sunt vechi (chiar de la jumătatea secolului XX) şi unele informaţii induc impresii greşite. De exemplu, în zona Balvanyos-Tuşnad, ca fenomene postvulcanice, nu există fumarole şi solfatare. Acestea sunt fenomene post sau sinvulcanice fierbinţi (aşa cum se scrie de fapt şi pe panouri) pe când activitatea vulcanică în zonă este stinsă de cel puţin zeci de mii de ani, Toate emanaţiile gazoase postvulcanice din zona Tuşnad – Balvanyos sunt reci, de tipul mofetelor. Faptul că mofeta de la „Peştera cu sulf” are ceva sulf în compoziţie, nu o transformă în solfatară. La Izvoarele Tămăduitoare sunt mofete umede, gazele ieşind din apă. Pe panou sunt amintite doar mofetele uscate, acestea regăsindu-se de fapt mai spre vârful Muntelui Puturosu (Peştera cu sulf, Peştera cu alaun sau Timsos, Peştera Ucigaşă, Cimitirul păsărelor).

    1. Sunt dezinteresati, probabil se gandesc ca sunt putini care cunosc aceste fenomene, dar ca sa nu fie lipsa totala de informatie, fac panouri cu descrieri generale, nu specifice zonei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dovedeşte că nu eşti robot *

Protected by WP Anti Spam