Data: 04.08.2023
Am fost de multe ori pe Transfăgărășan, de fiecare dată cu alt scop, dar niciodată nu a am avut în plan Cascada Bâlea. Este una dintre cele mai mari căderi de apă din munții noștri, cu o înălțime de circa 60 m și s-a format pe cursul pârâului cu același nume, în Munții Făgăraș.
Am văzut-o din telecabină când am ajuns prima dată în zonă și din zona Cabana Bâlea Cascadă de unde se zărește o bună parte. Dar pentru a o vedea în toată splendoarea ei trebuie să ajungi până la baza ei.
Eram din nou în zonă și am inclus-o în itinerariu. Traseul începe de la Cabana Bâlea Cascadă, unde sunt amplasate căsuțele cu suveniruri. Am urmărit marcajul punct roșu, iar în 30 de minute ar trebui să ajungem la cascadă, conform unui panou montat la întrarea în traseu. Mai sunt și alte trasee care încep de aici, mult mai lungi, majoritatea duc la Bâlea Lac.
Prima porțiune este foarte lejeră, dar un pic mai sus panta se mai accentuează și apar obstacole. Am trecut printr-o zonă unde apa șiroia pe potecă, apoi rădăcini de copaci, lespezi mai mari și mai mici.
În principiu, este un traseu ușor, dar nu ca o plimbare în parc. Fiind un teren accidentat, recomand purtarea bocancilor, iar șlapii sunt absolut interziși. Nu pot să înțeleg cum lumea se aventurează pe munte în șlapi sau pantofi de oraș și fără să se intereseze câtuși de puțin de traseu. Eu n-am văzut până acum atât de mulți oameni neechipați la un loc. Și nepregătiți. La câțiva pași de la zona de suveniruri, am auzit pe cineva întrebând pe ceilalți dacă mai au mult.
N-am făcut 30 minute, ci 40, timpul poate diferi în funcție de antrenamentul fiecăruia.
Cascada este absolut superbă. Oare de ce am așteptat atât de mult până să o vizităm? Am fost norocoși să o prindem într-o perioadă cu debit destul de mare, am văzut poze când era doar un firicel de apă și nu era așa spectaculoasă.
O regulă de bun simț de care să țineți cont: după ce te-ai pozat în fața cascadei, nu ocupa loc chiar în buza ei. Așa-i că nici tu nu vrei alți oameni în poze? Și oricum, cascada se vede mai bine de la un pic de distanță.
Pârâul Bâlea ne-a fost companion încă de la început, deși pe alocuri se mai ascunde, l-am auzit pe toată durata drumeției. La întoarcere, spre final, am deviat un pic de la potecă și am ajuns într-un locușor idilic. Doamne, ce frumoasă e natura!
