Data: 12.09.2023
Primul traseu pe munte din road trip-ul nostru prin Bulgaria a fost Circuitul celor 7 lacuri din Rila. Acestea sunt de origine glaciară, situate între 2095 (Lacul de Jos) m și 2535 m (Lacul Lacrima) și sunt conectate între ele prin mici pâraie. Denumirea lacurilor denotă caracteristica specifică fiecăruia.
Pentru a fi cât mai aproape de intrarea în traseu, ne-am cazat în Sapareva Banea de unde mai aveam doar 15 km până la telescaunul care ne scotea în zona alpină. Dimineața am setat pe GPS ,,Lift to the 7 Rila Lakes” și în maxim 30 minute am ajuns. Parcarea este destul de mare, totuși cred că în weekend sau în timpul verii ar putea fi neîncăpătoare. Noi am ajuns la (aproape) jumătatea lui septembrie, într-o zi de marți și era plină. Parcarea a costat 5 leva/zi.
Am cumpărat bilete la telescaun dus-întors, 25 leva/adult și în 25 minute, atât cât a durat urcarea, am ajuns la Cabana Rila Lakes.
Program telescaun:
– luni: 12:30 – 18:30 (în ultima zi de luni din fiecare lună telescaunul este închis pentru mentenanță)
– marți – duminică: 09:00 – 18:30
Am urcat cu telescaunul de la 1585 m la 2100 m. Desigur că există și varianta de urcare pe jos, asta ar însemna un traseu de cel puțin două ore prin pădure și o diferență de nivel de circa 500 m în plus.
În zona cabanei erau montate panouri informative despre lacuri, impactul negativ al oamenilor asupra acestora și cum se poate evita eroziunea și poluarea lor. Sunt reguli de bun simț: folosirea potecilor marcate și interzicerea intrării în apă. Ne-am minunat că aceste informații erau scrise și în engleză, după trei zile prin Bulgaria unde am văzut doar bulgară, rusă și germană.
Pe aceste panouri erau menționate și traseele, noi am continuat după mulțime, spre Lacul Rinichiul. Este o urcare cam abruptă de circa 200 m diferență de nivel, apoi a urmat o porțiune plată. De pe platou vedem primele lacuri, Lacul de Jos, Peștele și Trifoiul, vom trece pe lângă acestea la sfârșitul traseului.
Am rămas uimiți de amenajarea potecii, ca o alee, cu balustrade și borduri, podețe de lemn și trepte de piatră.
Aceasta ne-a adus în apropiere de Lacul Rinichiul sau Babreka. Acesta este situat la altitudinea de 2282 m, are o adâncime de 28 m și se întinde pe 8,5 ha, fiind al doilea ca mărime dintre cele șapte lacuri.
Până în acest punct am făcut o oră. Am făcut o pauză pe malul lacului, era și păcat la cât de frumos era. Și vremea ne-a făcut o surpriză, deși erau anunțate 10 grade, noi eram pregătiți cu geci groase, fesuri, mănuși, iar acolo am stat în tricou sau bluză tehnică subțire.
Am continuat pe malul lacului până în capătul opus. În acel punct traseul poate continua către Lacul Ochiul, pe poteca care urcă sau pe cea care coboară către începutul traseului, pe lângă Trifoiul, Gemenii și Peștele. Noi ne-am continuat circuitul și a urmat o altă urcare destul de accentuată până în pragul superior al circului glaciar. Cu cât urcam mai mult, cu atât forma lacului Rinichiul ni se dezvăluia tot mai mult. Cât de frumos!
Sus, la 2440 m, ne aștepta Lacul Ochiul sau Okoto. Are o suprafață de 6.8 ha și o adâncime de 37.5 m, făcându-l cel mai adânc lac glaciar din Peninsula Balcanică. Am continuat către punctul de belvedere, pe cărarea foarte bine delimitată. Și în acest caz, cu cât urcam mai mult, cu atât vedeam mai bine forma lacului Ochiul și culoarea superbă a apei.
Credeam că acesta este lacul situat la cea mai mare altitudine, însă mai sus am mai dat peste un lac, Lacrima sau Salzata. Acesta este la cea mai mare altitudine, 2535 m, înălțimea Negoiului nostru. Este mai micuț, 0.7 ha și doar 4.5 m adâncime. I se mai spune Lacul de Sus și aproape 9 luni pe an este înghețat.
Punctul de belvedere se află pe Vf. Ezeren, 2559 m, de unde se văd toate lacurile, dar nu într-o singură privire. În partea inferioară sunt Gemenii, Trifoiul, Peștele și Lacul de Jos, în stânga, Rinichiul și Ochiul, iar în spate, Lacrima.
Cei mai mulți aleg să se întoarcă de aici, pe același traseu, noi am decis să urcăm în creastă să vedem toate lacurile dintr-o privire. Poteca nu mai era atât de vizibilă, ne-am luat creasta ca reper și am mers într-acolo. Traseul a fost lejer, pe curbă de nivel și cărarea foarte vizibilă. Ne felicităm că am ales să urcăm și în creastă, lacurile se văd și mai frumos de aici. Parcă și culoarea este mai intensă.
Aproximez că în jur de 1 km am mers pe creastă, apoi am coborât pe o cărare vizibilă, fără marcaje, dar nu puteai da greș. Cărarea era înainte de o urcare mai pronunțată către un vârf, pe care nu l-am mai inclus în itinerariul nostru.
Nu a durat mult și am ajuns din nou la Ochiul, dar pe partea opusă. Nu poți să nu te minunezi de atâta frumusețe.
Am coborât până la Rinichiul și am schimbat ruta pentru a vedea și celelalte lacuri. Întâi trecem pe lângă Gemenii sau Bliznaka care este cel mai întins și mai lung dintre cele 7 lacuri, 9.1 ha. Se află la altitudinea de 2243 m și are o adâncime de 27.5 m. În perioadele secetoase, în partea cea mai îngustă din mijloc apa se retrage și se formează două lacuri aproape identice, de aici și numele.
La scurtă distanță este Trifoiul sau Trilistnika, cu o formă neregulată care seamănă cu un trifoi. Se află la 2216 m, are 2.6 ha și 6.5 m adâncime. Lacurile sunt din ce în ce mai mici și mai puțin adânci.
În apropiere este un refugiu foarte drăguț, din lemn și piatră.
Se zărește și Lacul Peștele sau Ribnoto, 2184 m, la care am ajuns foarte repede. Malurile lui sunt înierbate și din apă ies plante acvatice. Este cel mai puțin adânc dintre cele 7 lacuri, are doar 2.5 m adâncime și se întinde pe 2.3 ha.
Pe malul nordic este amplasată Cabana Seven Lakes. Nu ne-am apropiat de ea, ci ne-am continuat drumul nostru.
Mai departe de poteca principală este Lacul de Jos sau Dolnoto. El colectează apele din celelalte lacuri și se află la cel mai jos punct din circul glaciar, 2095 m. Și acesta este micuț, doar 0.59 ha și 11 m adâncime. Ar trebui să ne abatem de la traseu pentru a ajunge la el, dar nu părea atât de interesant și nici chef nu prea mai aveam și nu am făcut-o, l-am admirat de la distanță.
Poteca a devenit destul de anostă, bolovănoasă și pe alocuri printre jnepeni. Bine că nu a fost distanță mare. La Cabana Rila Lakes am găsit aceste șezlonguri nu în forma lor cea mai bună, dar cu priveliște de milioane.
A fost un traseu pe cinste, peste așteptările noastre. Un mare plus a fost și vremea, sigur nu aș fi fost atât de încântată dacă am fi avut vreme ploioasă sau cu ceață.
Timpul total a fost de 6 ore și o distanță de 12 km.
