Tarquinia, oraşul-mamă al Etruriei

       După ce am vizitat Necropola etruscă de la Tarquinia, aveam două posibilități:  să vizităm muzeul sau să vizităm centrul istoric al Tarquiniei. Decizia nu a fost greu de luat, nu sunt mare fan de muzee şi ador orăşelele medievale. Am descoperit un centru istoric foarte bine conservat, străzi înguste, turnuri, splendide biserici romanice, oraş armonios şi echilibrat, explozie de senzații pentru simțuri, în special pentru cel vizual.

       Ce mi-a părut interesant e că fiecare clădire de interes turistic avea un fel de cod de bare, îl scanai şi îți găsea pe internet informații despre respectiva clădire.

       Tarquinia a fost printre cele mai vechi şi importante 12 localități etrusce apărute înaintea Romei. Numită Corneto până în anul 1922 când îşi schimbă definitiv numele în cel actual. Plimbându-ne pe străzile ei, am făcut un salt în trecutul îndelungat, trecut ce se poate ,,citi” pe pereții clădirilor şi a zidului intact ce înconjoară şi astăzi oraşul. Câteva ore au trecut pe nesimțite, am bătut oraşul la pas în lung şi-n lat şi apoi pe diagonală. Am descoperit numeroase biserici, dintre care doar 2 am găsit deschise.

Biserica Dell’Annunziata, secolul XII d.H.   Biserica Salvatore, secolul XII d.H.     Biserica Sfântului Giacomo, secolul XI-XII d.H Biserica Sfântului Martino, secolul XI-XII d.H.Probabil, e cea mai veche biserică din Tarquinia. E una dintre bisericile găsite deschise. În interior, în loc de clasicul ,,donati pentru biserică”, am găsit ,,nu furați donațiile”.     Biserica S. Spirito, secolul XVII    Biserica S. Maria in Castello, secolul XII, a doua biserică deschisă, unde pentru a intra trebuia să donezi ceva. Este cel mai important monument medieval din Tarquinia. Construcția sa a început în anul 1121, fiind utilizată pentru slujbe după anul 1208, având rangul de catedrală până în anul 1435.

Interior

Duono Santa Margherita, secolul XIII-XIV. Devine catedrală în anul 1435, este grav avariată în anul 1643 într-un incendiu, iar până în secolul XIX a suferit numeroase intervenții.   Biserica şi Conventul San Francesco, secolul XIII-XIV.

Biserica del Suffragio, secolul XVIII

Biserica S. Leonardo, secolul XVIII

Câteva edificii civile interesante:

Fontanile e Lavatoio, secolul XIX

Palatul S. Spirito, secolul XV

Palatul Vitelleschi, cel care din anul 1924 ospitează Muzeul Naţional. A fost construit între 1436 şi 1439.

Un oraş mic, învăluit în aer medieval şi multă linişte, oraş care te atrage să-i descoperi toate colţişoarele.