Până de curând, am considerat Lacul Roșu un loc de tranzit, cu o scurtă oprire la lac și una în Cheile Bicazului, dar în zonă sunt foarte multe trasee marcate. Și cel mai important, sunt trasee ușoare care pot fi făcute de oricine cu un minim de antrenament și echipament.
Zona face parte din Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș care este caracterizat prin peisaje variate cu abrupturi spectaculoase, culmi semețe solitare, iar apele prezente și-au săpat chei adânci înfrumusețate cu cascade și repezișuri.
Este cel mai lejer traseu, poate fi parcurs de (aproape) toată lumea, este practic o plimbare ușoară, dar cu priveliști frumoase. Are o lungime de circa 4 km pe un teren cu diferențe mici de nivel.
Traseul este marcat cu cruce roșie și l-am început din dreapta debarcaderului. Nu am găsit niciun marcaj, dar zărisem Balconul de piatră și știam că pe aici este. Începutul oficial al traseului este de lângă Hotelul Lacul Roșu, am aflat mai târziu.
Balconul de piatră este un punct de belvedere unde a fost montată o platformă înconjurată de sticlă.
În mai multe puncte cheie ale traseului sunt montate bănci pentru odihnă, iar cea cu priveliștea cea mai frumoasă este în zona Poarta de piatră cu vedere către Vf. Suhardul Mic.
Am finalizat traseul într-o oră, dacă l-aș fi făcut într-o perioadă cu vreme bună, aș fi făcut popas la fiecare băncuță și astfel timpul ar fi fost mai lung.
Traseul începe de lângă Hotel Turist din stațiunea Lacul Roșu, din stânga lui, unde apare și marcajul, triunghi albastru. Traseul este unul destul de ușor cu o lungime totală de 4 km (dus-întors). Nici diferența de nivel nu este mare, 378 m, de la 990 m altitudine unde se află Hotel Turist, până la 1345 m în Vf. Suhardul Mic.
Ca să vă faceți o idee care este el, este stânca aceea impunătoare care se vede de lângă Lacul Roșu.
După ce am urcat câteva trepte am găsit și un panou informativ despre poteca memorială Wild Ferenc, chiar dacă nu vă duceți să escaladați, sunteți pe drumul cel bun. Prima parte poate fi parcursă și pe drumul forestier, ar fi o variantă mai lejeră decât poteca prin pădure. Oricum, ambele variante se vor întâlni mai sus. O oră fix am făcut până vârf. Timpii pot varia în funcție de antrenamentul fiecăruia și numărul de pauze.
Pe platoul golaș era o cruce și un panou cu informații despre vârfurile din zonă, le-am ignorat în acel moment și am înaintat să vedem priveliștea către Lacul Roșu și împrejurimi. Am venit după o perioadă de îngheț și lacul era înghețat, după coborâre chiar am mers pe gheață.
Ne-am întors pe același traseu, doar că pentru ultima parte am folosit drumul forestier menționat la început. Nimic interesant, totuși, doar un pic mai lung și poate un pic mai lină coborârea.
Intrarea în traseu este din Cheile Bicazului, din zona numită Podul Ungurilor, marcaj bandă galbenă. În câteva minute am ajuns la primul pod peste Bicăjel și am avut parte de primul moment de wow de pe traseu, o stâncă uriașă ascuțită ne veghea, i se spune Santinela și este de-a dreptul impresionantă.
De aici ne-am afundat în pădure, iar în jur de 30 minute am ajuns la podul suspendat. Spectaculos! Eu nu am mai trecut pe un asemenea pod, adevărul este că poate crea probleme celor care au frică de înălțime.
Am schimbat banda galbenă cu marcajul cruce galbenă către cabina panoramică. A urmat un urcuș destul de susținut preț de vreo 25 de minute, apoi am ajuns la punctul de belvedere estic, de unde se văd Cheile Bicazului și șoseaua care trece printre ele. În curând am dat de marcajul punct galben dublu concentric care duce către cabină, în 15 minute am ajuns la ea. Este amplasată pe Piatră Poienii și ne minunăm de cum a fost montată exact pe buza prăpastiei. Se poate înnopta în ea contra cost, dacă se dorește, trebuie luată legătură cu Salvamontul.
Ne-am întors la marcajul cruce galbenă și l-am urmat, dar în partea opusă traseului pe care am venit, către Șaua Țifrea. Am ajuns rapid în sa, 10 minute. În poiană am găsit o hartă și câteva indicatoare. Planul nostru de acasă era să mergem din șaua Țifrea, pe triunghi galben, către Lacul Roșu, apoi să urmăm banda galbenă și să ne întoarcem pe unde am venit.
Am găsit triunghiul galben și am continuat pe Drumul Vărăriilor o bucată de vreme. Nici urmă de bandă galbenă așa că am decis să ne întoarcem în sa și să coborâm în Cheile Bicazului, pe triunghi galben. În circa 20 de minute am ieșit la Serpentina mică și încă vreo 15 minute până la mașină. În total au fost 3 ore (fără partea de mers pe șosea).
