De la Sfinx, mi-am pus geaca în cap să-mi protejez urechile(v-am spus ce vânt rece sufla), am făcut dreapta şi am urmat calea Crucii Eroilor Neamului sau cum mai este cunoscută, Crucea Caraiman. Şi culmea, vântul nu mai era atât de crunt şi nici traseul nu a fost dificil. În 30 de minute, cronometrat, ne bucuram de peisajul ce îţi taie respiraţia de la baza crucii.
Cred că v-aţi dat seama de care cruce vorbesc? Crucea aia mică care se vede de pe Valea Prahovei care, în realitate, are 28 m numai crucea de oţel+8,35 m soclul şi câte 7 m fiecare braţ.
Crucea Caraiman văzută din Buşteni…
şi de pe Platoul Bucegi
A fost desemnată de către Guinness World Records ca fiind cea mai înaltă cruce situată pe un vârf montan. Crucea a fost contruită între anii 1926-1928 la iniţiativa Reginei Maria şi a regelui Ferdinand al Romaniei pentru a comemora moartea eroilor neamului din Primul Război Mondial şi s-a vrut să fie văzută de la o distanţă cât mai mare. Ajutată de dimensiuni şi amplasare, la altitudinea de 2291 m, crucea este vizibilă de la multi kilometri de pe Valea Prahovei, deci, şi-a atins scopul.
Am zăbovit ce am zabovit, am privit lumea de la înălţime(ce senzaţie!), am făcut poze…
…am făcut fericiţi plămânii respirând acel aer tare şi curat de munte şi dintr-o dată îmi sună telefonul: ”Haideţi, mai aveţi mult că ne este foame!” Erau cei care nu s-au încumetat să meargă cu noi. Am pornit pe cărare, dar am schimbat ruta că nu mai trebuia să ajungem la Sfinx, ci mai jos. Mare greşeală! Mai abrupt, incomod, cărarea mai îngustă, mai periculos, dat atât de frumos! Traseul acesta nu este recomandat familiilor cu copii.
Aici se vede cărarea pe care ne-am întors
