Călătoria noastră în Italia nu a reprezentat o vacanță în sine, am participat la o nuntă în Padova și dacă tot eram în zonă am mai prelungit șederea cu încă 3 zile. Am călătorit cu mașina, deci, aveam libertate de mișcare maximă. O zi am petrecut-o la Veneția și două în Dolomiți. Iar la sosire am vizitat și Peștera Postojna din Slovenia.
Am fost cazați în Cortina d’Ampezzo, într-un bed&breakfast care a fost cea mai convenabilă variantă și să arate și bine. Tariful a fost de 78 euro/noapte cu micul dejun inclus. Am găsit și ceva mai ieftine, dar arătau ca niște pensiuni de 2 stele nerenovate de ani buni și fără mic dejun. Dar și hoteluri cu tarife de la 150 euro în sus pe noapte, mult peste bugetul nostru.
- Lacul Sorapis
Data: 17.10.2023
A fost primul traseu în Dolomiți, cel prin care am făcut cunoștință cu spectaculoșii munți. Este cunoscut pentru culoarea deosebită a apei, de la albastru deschis la turcoaz. Este situat la altitudinea de ~1925 m, în apropiere de Rifugio Vandelli.
Traseu începe din Pasul Tre Croci, aveam de parcurs 8 km de la cazare. Punctul exact se găsește pe GPS ca Lago di Sorapis Hike Start Point, marcat cu 215. Are o lungime de circa 6 km, aproximativ 200 m diferență de nivel și se parcurge în două ore.
Bariera nu trebuie să vă ducă în eroare, așa cum ni s-a întâmplat nouă. Am crezut că între timp a devenit proprietate privată, așa cum scrie pe afișe, iar traseul a fost deviat. Am găsit un indicator care arăta traseul 215 pe la Ponte de Rudavoi. Ba chiar ne-am îndreptat către într-acolo ca mai apoi să ne întoarcem.
Am trecut bariera și am ținut poteca care este mai mult un drum forestier larg, ca mai apoi să se îngusteze în momentul când am traversat o porțiune de grohotiș. De aici am început să se intensifice urcarea. În a doua parte a traseului am dat de câteva porțiuni expuse prevăzute cu cabluri și câteva scări metalice. Când am zărit Dito di Dio am știut că aproape am ajuns. Două ore am făcut. L-am găsit cu puțină apă, așa cum ne informase gazda noastră, dar nu-și pierduse culoarea. Superb! În plus, era înghețat, nu ne așteptam la asta. Fiind foarte frig, ger mai bine spus, în noaptea dinaintea drumeției, era de așteptat.
- Tre Cime di Lavaredo
Data: 17.10.2023
După ce am finalizat traseul către Lacul Sorapis, ne-am îndreptat către Tre Cime di Lavaredo. Aveam puțin timp la dispoziție și am încercat să profitam la maxim. Mai aveam 14 km din Pasul Tre Croci. În drumul nostru am oprit la Lacul Misurina și Antorno, doar pentru poze.
Pentru a urca la Rifugio Auronzo, acolo de unde începe traseul, a trebuit să plătim o taxă de 30 euro pentru parcare. Există și varianta mai economică, cu autobuzul sau pe jos, dar se pierde foarte mult timp. Sus am găsit o parcare foarte mare și fiind la jumătatea lui octombrie, într-o zi de marți, nu am avut probleme în a găsi un loc de parcare. În plin sezon, am înțeles că accesul este oprit atunci când nu mai sunt locuri disponibile.
Eram la altitudinea de 2333 m, cel mai înalt loc în care mașina noastră a ajuns, asa că am imortalizat momentul.
Traseul începe din dreapta cabanei și este numerotat cu numărul 101. Stâncile pe care le vedem sunt chiar cele trei turnuri, dar din spate. Pentru imaginea emblematică trebuie să ajungem în partea opusă. Poteca era foarte lină, lume puțină pe traseu, am pus acest lucru pe seama perioadei, dar și orei destul de târzii, cred că era ora 15:00 când am ajuns.
În scurt timp am ajuns la Rifugio Lavaredo care era închis și am continuat către Forcella di Lavaredo. Asta era priveliștea ce am poftit. De aici se poate continua până la Rifugio Locatelli. Noi am ales să ne continuăm circuitul. Am coborât spre dreapta pe poteca lată, apoi un pic mai jos, către stânga. Am mers pe potecuțele formate, deși sunt convinsă că nu pe acolo era traseul propriu zis. Această cărare ne-a scos la Rifugio Langalm, care și acesta era închis. Am intrat pe traseul 105 cu destinația Rifugio Auronzo.
În total, au fost circa 9 km pe care i-am parcurs în 3 ore și jumătate. Când am ajuns la mașină deja soarele apunea.
- Cinque Torri
Data: 18.10.2023
Știam de acasă că trebuie să ajungem în Pasul Falzarego, să luăm telescaunul, să urcăm la Rifugio Scoiatolli și de acolo să începem drumeția. Însă în dimineața cu pricina am aflat de la gazdă că telescaunul e închis, așadar, am recalculat. Am mers cu mașina până la Rifugio Cinque Torri, aflat la 16 km distanță de Cortina d’Ampezzo, și de acolo, pe jos. Pornind din acest sens, întâi am ajuns la cele cinci turnuri. În maxim 20 de minute de la parcare am ajuns la baza Tunului Mare (Torre Grande) pe care l-am ocolit prin dreapta. Am urmat cărarea printre stânci, fără să urmărim vreun marcaj.
Tot în zonă este amenajat și un muzeu în aer liber cu informații din Primul Război Mondial. Au fost amenajate tranșee, puncte de observație, cazemate, garnizoane, adăposturi și construcții militare, însoțite de panouri cu informații.
Am petrecut aici puțin peste trei ore, fără să mai urcăm la Rifugio Nuvolau.
- Lacul Braies
Data: 18.10.2023
