Data: 28.05.2023
Aveam acest traseu în minte, dar l-am păstrat ca să-l combinăm cu vizita la narcisele de la Vlăhița. Urma să ajungem în Munții Hășmaș din Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaşul Mare.
Din Bălan sunt două trasee către Cabana Piatra Singuratică. Unul marcat cu bandă albastră, dar în anii trecuți a fost închis din cauza unor doborâturi, iar neavând informații actualizate, am mers pe cealaltă variantă, triunghi roșu.
Bălan (aprox. 865 m) – Cabana Piatra Singuratică (1504 m) – 1 oră și 30 minute
Intrarea în traseu este din Bălan, din strada Oltului. Deși când mă documentam în legătură cu traseul, fiecare articol citit menționa ca punct de reper ,,casa pădurarului”, dar la o căutare pe Google, acesta nu auzise de ea. Vă lămuresc imediat. Am intrat pe strada Oltului și am trecut peste un pod. În stânga podului este un panou fără informații, dar o mică săgețică indicatoare din lemn pe care scrie ,,Către Piatra Singuratică”. Semn că suntem pe calea cea bună, dar niciun marcaj. Am continuat pe drumul acesta care este cam hârtopit, circa 2 km. În locul unde se întâlnesc cele două ape, în dreptul cabanei Széppataka, am parcat. Acolo apare și primul marcaj. Tot ca reper se poate lua cabana Szép Lak care se găsește și pe Google și indicatoare la fața locului.
Și am început urcarea… Urcarea este continuă, dar panta nu are înclinație mare. În prima parte am mers pe un drum forestier, apoi am făcut stânga și am intrat într-o poiană superbă plină de flori de toate felurile.
A urmat porțiunea prin pădure unde panta s-a accentuat, iar urcușul a devenit mai intens. Cărarea de pământ printre flori s-a transformat în una cu pietre, tip grohotiș, nu prea prietenoasă cu picioarele. Știam că la coborâre va fi și mai rău și chiar am alunecat în câteva rânduri.
A mai urmat o poieniță, cea dinaintea cabanei. În apropiere de poiană, marcajul triunghi roșu și bandă albastră se unesc. Ne-am întâlnit cu multe persoane care au urcat pe bandă albastră, posibil să se fi degajat poteca.
Întâi s-au ițit vârfurile stâncoase, apoi a intrat în vizor și cabana. Ce frumos! În realitate este mai frumoasă decât în poze. Piatra Singuratică care străjuiește peste întreaga zonă este inconfundabilă.
Cabana Piatra Singuratică este situată la altitudinea de 1504 m și este punct de plecare către traseele din Munții Hășmaș sau o destinație în sine. De aici se pot cumpăra răcoritoare, bere și cafea, iar masa se servește la cerere, cu anunțare în prealabil. Există și locuri de cazare în cabană, iar în poienița din jurul cabanei pot fi montate corturi, contracost.
Se pot obține informații la aceste numere de telefon: 0744/156.566, 0723/809041
Poienița înverzită din jurul cabanei îndemna la leneveală, chiar am făcut o pauză binemeritată mai lungă aici. Am fi stat așa toată ziua, dar nu numai pentru asta am venit și am continuat către Vf. Hășmașul Mare.
Cabana Piatra Singuratică – Vf. Hășmașul Mare (1792 m) – 1 oră și 15 minute
Traseul începe prin spatele cabanei, pe partea dreaptă, marcaj bandă roșie. Am coborât un pic prin pădure și am ajuns într-o poiană unde am găsit iarăși floricele. Totuși gențianele ieșeau în evidență prin culoarea albastră intensă superbă. Sunt atât de multe și atât de frumoase.
De menționat că în poțiunea scurtă de pădure se găsește un izvor.
Mai sus am dat de o zonă cu stâncării absolut superbă, nu mă așteptam la astfel de peisaje în acești munți. Abruptul estic duce cu gândul către Piatra Craiului. I-am văzut stâncile încă de pe drum, din mașină, nu credeam că vom ajunge să le vedem așa aproape.
Am intrat din nou în pădure, până ajungem în dreptul unei tăblițe cu domeniu privat, unde am schimbat banda roșie cu punct roșu.
Am ajuns în altă zonă de stâncării, aici sunt cu ochii în patru după capre negre. Până în vârf nu am văzut, doar dovezi ale prezenței lor sub formă de excremente specifice.
Am ajuns întâi la o cruce mare, acolo am crezut că este vârful, dar el era mai la dreapta, la o distanță de câteva zeci de metri. Știam că pe vârf este montată o structură piramidală din lemn pe care este tăblița cu numele și altitudinea, însă am avut surpriza să-l găsim înnoit cu plăcuță.
Am coborât din nou către cruce, spre marginea prăpăstiilor, să căutăm un loc bun de luat masa. Și acolo am avut partea de cea mai frumoasă surpriză: un grup de 6 capre negre negre, dintre care și câțiva ieduți. Nu păreau deloc deranjate de prezența noastră. Am putut să mă apropii mai mult de ele fără să le sperii. Am stat acolo și le-am admirat, pozat, filmat, până au decis că este cazul să schimbe locul de păscut și au coborât pe stânci.
După pauza de masă ne-am întors la cabană, o oră am făcut la întoarcere.
Am decis să urcăm și pe Piatra Singuratică, știam că ne va părea rău dacă nu o vom face.
Cabana Piatra Singuratică – Piatra Singuratică (1608 m) – 15 minute
Nu este un traseu marcat, dar este ușor de intuit de unde începe. Când am urcat noi, coborau ultimele persoane urcate și nu am așteptat ca alții să coboare pentru a putea înainta noi. Am trecut pe lângă stânca ascuțită și repede am ajuns la zona cu șufe metalice. Este un urcare destul de dificilă, așadar atenție maximă. Dacă vă știți cu frică de înălțime, mai bine nu vă încumetați.
Ne aduce aminte de urcarea pe La Zaplaz din Piatra Craiului, dar la o scară mică.
Priveliștea de sus este minunată, cabana la picioarele noastre, Hășmașul Mare în dreapta, iar în stânga, marele grohotiș al Hășmașului, mă bucur că am urcat.
Parcă coborârea a fost mai grea decât urcarea, cu atenție am făcut-o în siguranță.
Am mai urcat în stânga cabanei pentru a face o poză în care să încadrez cabana și stânca, apoi am plecat. Am ales același traseu pe care l-am parcurs într-o oră.
Trăgând linie, au fost 14 km și un timp total (incluse pauze) de 6 ore și 45 minute.
Totul a fost la superlativ, peisajul, vremea care cu o zi înaintea ne-a fost potrivnică, m-am felicitat pentru alegerea făcută. 😀
