Roma m-a fascinat de la început, un fel de dragoste la prima vedere care continuă şi astăzi, semn că este vorba de o dragoste adevărată. Rămâi plăcut surprins să vezi cum anticul şi modernul, cu stiluri total diferite de arhitectură, se îmbină într-un mod atât de natural. Ruinele întâlnite la tot pasul care te îndeamnă să le afli povestea, monumentele încă impunătoare chiar dacă au o vârstă considerabilă au menirea de a-ţi trezi curiozitatea şi admiraţia. Ştiti ce mi-a stârnit cel mai mult curiozitatea? Zidurile care se înlănţuiesc pe o distanţă de câţiva kilometri. Ce rol au avut? Cine le-a construit? Recunosc că istoria nu mi-a plăcut deloc, probabil aş fi aflat încă de pe atunci care a fost treaba cu aceste ziduri. Dar… mai bine mai târziu decât niciodată. Am google-it şi m-am lămurit în legătură cu această dilemă.
Zidurile Romei au fost construite cu rol defensiv şi s-au dezvoltat de-a lungul secolelor, de la înfiinţarea oraşului până în secolul XVII-lea reuşind să reziste aproape în totalitate până în zilele noastre. Roma este singura capitală europeană în care zidurile de apărate s-au păstrat aproape în întregime.

Zidurile Romei se împart în şase categorii:

Zidurile lui Romulus. Istoria spune că în anul 753 î.H. Roma a fost fondată pe dealul Palatin de către Romulus. Pe acest deal au fost găsite resturile unui zid de fortificaţie care datează din secolul VII î.H şi, probabil, fac parte din zidul primitiv descris de istoricul Tacitus: dreptunghiular, înconjurau o zonă de 285 hectare şi din care se deschideau 3 porţi.

Zidurile Serviene. Primele ziduri mari îi sunt atribuite regelui Servius Tullius. Aveau o lungime de circa 11 km înconjurând dealul Quirinal, Viminal, Esquilin, Oppio şi Aventin (Capitoliul era dotat de un zid de fortificaţie propriu). În secolele următoare au fost abandonate, distruse şi înlocuite cu Zidurile Aureliane. Încă se mai pot vedea părţi mici în diferite locuri ale Romei: lângă Capitoliu, Largo Magnanapoli şi în vecinătatea gării Termini unde era partea cea mai fortificată.

Sursa foto

Zidurile Aureliene. Au fost construite între 271 şi 275 de către împăratul Aurelian şi se extindeau pe aproximativ 19 km. Din aceste ziduri se deschideau numeroase porţi principale şi secundare. Au fost restaurate şi reîntărite la începutul secolului IV de către împăratul Massenzio, restaurate între 401-402 de către împăratul Onorio pentru apărarea oraşului de barbari. În prezent, lungimea zidurilor care se prezintă în condiţii bune este de 13 km.

Parte din zidurile Aureliane pe Bulevardul Castrense

Porta San Giovanni

Zidurile Leonine. Au luat numele Papei care a dat ordin sa fie construite, Leone IV în a doua jumătatea a secolului IX. Avea o lungime de circa 5 km şi 44 turnuri. În timpul pontificatului Papei Niccolo III a fost adăugat coridorul care leagă Castel Sant’Angelo cu Vaticanul.
Zidurile Vaticane. Aceste ziduri înconjoară şi delimitează Vaticanul. Au fost realizate în timpul Papei Paul III, Pio IV, Pio V şi Urbano VIII. Au fost ridicate pentru a proteja Basilica San Pietro, reîntărind zidurile leonine.
Zidurile de pe Gianicolo. Au fost realizate în timpul Papei Urbano VIII şi Inocenţiu X în jurul anului 1673. Încep de la Poarta Portese, la Piazza Sant’Uffizio până aproape de Piazza San Pietro.

Starea mea acum: Simţindu-mă mai informată. 🙂