Data: 15.11.2022
Să plutesc în Marea Moartă a fost unul dintre motivele pentru care am dorit să vizitez Iordania. Am citit despre locurile publice în care se poate face baie și faptul că femeile ar putea fi deranjate de privirile insistente ale locuitorilor, iar pentru comoditate am ales un hotel la Marea Moartă cu zonă de plajă privată. Este vorba despre Ramada Dead Sea care deși nu a fost ieftin, 100 euro pe noapte cu mic dejun, a fost cel mai avantajos dintre toate. Am rămas șocată cât de scumpe pot fi hotelurile în această zonă.
Hotelul nu era chiar pe plajă, dar am avut la dispoziție un microbuz care făcea transferul din 30 în 30 de minute sau mai devreme dacă se forma grup. Imediat după micul dejun, la ora 9, eram în stație, iar în câteva minute eram pe plajă. Apa era incredibil de caldă pentru acea perioadă, eram la jumătatea lui noiembrie și pentru acea oră. Și chiar dacă nu era, nimic nu m-ar fi oprit să intru în apă. Chiar e un sentiment ciudat, dar și plăcut. Plutitul în una dintre cele mai sărate ape din lume este o experiență pe cinste. Ne-am distrat ca niște copii. Nu credeam până atunci că apa sărată poate fi uleioasă.
Marea Moartă deține recordul corpului de apă cel mai jos din lume, -427 m, iar noi eram la -398 m.
Apoi am revenit în camere să facem duș, pe pielea noastră mai rămăsese firicele de sare chiar dacă ne-am spălat după ce am ieșit din apă.
Am plecat către locul unde a fost botezat Iisus, Betania de dincolo de Iordan, așa cum este denumit. Arheologii au atestat că acesta este adevăratul loc al botezului, iar UNESCO l-a declarat sit al Patrimoniului Mondial.
Intrarea nu era inclusă în Jordan Pass, dar dacă biletul era cumpărat o dată cu acesta, costa 8 Jod (52 lei) în loc de 12 Jod (78 lei). Ca o paranteză, iodanienii plătesc 3 Jod, iar cei din țările arabe, 5 Jod.
Am decis să-l vizităm pentru însemnătatea locului și că oricum nu mai ajungem pe aici, dar poate fi exclus fără să vă pară rău.
Am lăsat mașina noastră în parcarea de la Centrul pentru vizitatori și am fost preluați de către un ghid și conduși către un microbuz cu care am mers circa 2 km, până aproape de intrarea în sit. Accesul mașinilor neautorizate nu este permis pentru că este zonă militară. De acolo am mai mers circa 2 km pe jos până la locul botezului și Iordan, cu oprire la un mic muzeu cu obiecte bisericești și la Biserica ortodoxă Sf. Ioan Botezătorul.
Pe partea Iordaniei lucrurile sunt liniștite, însă pe partea israeliană este mai multă zarvă și au loc botezuri simbolice în apele Iordanului. Am urmărit și noi un astfel de ritual, distanța dintre cele două țări fiind de câțiva metri, fiind delimitate de o baliză.
O oră zi un pic a durat turul.
Am revenit la mașină și ne-am continuat itinerariul către Petra, acolo unde aveam cazare. Am folosit autostrada Jordan Valley pentru că voiam să mai admirăm Marea Moartă. Bine, a fost și ruta recomandată. Drumul este foarte frumos, pe dreapta aveam Marea Moartă, iar pe stânga pereți înalți, golași și din când în când câte o vale adâncă săpate de torenți.
La un moment dat am dat de un loc superb la malul apei și am oprit. Era ca un fel de golf, iar la mal erau depuse cristale de sare.
Știam că salinitatea ridicată determină formarea și depunerea cristalelor de sare pe țărm. Dar în zona unde am fost cazați nu se formase aceste cristale, probabil, din cauză că eram în apropiere de zona unde se varsă râul Iordan în ea și se mai diluează.
În schimb, aici, malul era tot alb.
Se putea face baie, se găsea chiar și un duș rudimentar pe mal contra sumei de 1 Jod. Nu știu cum era înăuntru, dacă apa era în bidoane, dar de afară arăta ca un Wc din fundul curții, ca să mă exprim mai plastic.
Ne-am mai oprit în drumul nostru la Castelul Kerak. L-am adăugat în lista obiectivelor de vizitat deoarece intrarea era inclusă în Jordan Pass. Am deviat de la autostradă și am început să urcăm. De la -398 m sub nivelul mării, am ajuns la 960 m, altitudinea la care se află castelul. Diferența de temperatură s-a simțit imediat. Dacă la Marea Moartă erau 29 grade Celsius, aici temperatura scăzuse până la 19 grade.
Construcția castelului a început în 1140, a aparținut cruciaților, dar și-a schimbat stăpânii de mai multe ori de-a lungul istoriei. Are o întindere impresionantă, fortificat și multe camere, coridoare, turnuri, o moschee și o biserică. În timp ce ne plimbam prin curtea interioară, un așa-zis ghid ne-a invitat să vizităm niște coridoare și camere subterane. Ne-a explicat într-o engleză cam stricată istoria castelului, tot ce am reținut era numele Aladdin și nu înțelegeam legătura. De fapt, era Saladin.
În jur de 30 de minute am petrecut aici. Ne-a plăcut mai mult priveliștea către oraș și împrejurimi.
Acum iarăși la drum, către cazarea din Wadi Musa, localitatea din vecinătatea Petrei. De data aceasta am intrat pe Desert Highway o bună parte din drum unde am prins și un apus de poveste.
Alte articole din aventura noastră iordaniană:
Iordania pe cont propriu: informații utile și traseu
Iordania, ziua 1: Cetatea Ammanului și Jerash