Data: 16.11.2022
A fost, poate, cea mai așteptată zi. Inegalabila Petra, una dintre cele 7 noi minuni ale lumii care din anul 1985 a intrat în Patrimoniul UNESCO.
Sunt 8 trasee pentru a explora Petra fără să te rătăcești, noi aveam în program două: Main Trail și Monastery Trail.
Am fost destul de matinali, la ora 8 eram deja în parcarea Centrului de vizitatori. Nu am avut probleme cu parcarea, sunt destule locuri. Și deși credeam că am ajuns destul de devreme și nu va fi aglomerat, nu a fost chiar așa. Aveam să aflăm la întoarcere că poate fi muuult mai aglomerat.
Nu știam unde ar trebui să ne îndreptăm, așa că ne-am luat după mulțime și am ajuns la locul de scanare a biletelor. De aici ne-au întors, trebuia să oprim întâi pe la casa de bilete pentru a ne lua bilete cu cod QR, chiar dacă aveam Jordan Pass. La casa de bilete ne-a fost solicitat Jordan Pass-ul și pe baza lui ne-au fost eliberate celelalte. Apoi am revenit la punctul de intrare și control al biletelor. Am pierdut câteva minute, timp în care au intrat câteva grupuri mari, pe care le-am depășit după punctul de control.
De la Centrul de vizitatori am parcurs circa 1 km până am intrat în canionul îngust numit Siq. Bab el-Siq se numește această bucată de drum adică ,,drumul spre Siq” de-a lungul căreia se găsesc morminte săpate în piatră. Această porțiune poate fi parcursă și cu cai, cursă inclusă în prețul biletului, se pare. Din ce am citit, persoanele care prestează acest serviciu cer bacșiș la coborâre și nu te lasă să cobori până nu plătești.
Am ajuns imediat la intrarea în canion. Parcurgerea lui este o experiență în sine, stânci înalte de zeci de metri pe ambele părți, șlefuite perfect, diferite nuanțe de roșiatic. Eram deja uluiți.
După 1,2 km am ajuns la Trezorerie. Ni s-a deslușit în fața noastră prin deschizătura stâncilor, ne-a luat cumva prin surprindere. Monumentul înalt de 40 m săpat în stâncă domină întreaga zonă. Era forfotă mare, turiști, vânzători ambulanți, cămile.
Știți ce este interesant? A fost săpată de sus în jos, nu invers, așa cum ar părea evident. Fără dar și poate, nabateenii erau oameni foarte iscusiți și ingenioși.
Am fost abordați de câțiva ,,ghizi” care voiau să ne îndrume către viewpoint. I-am refuzat pe toți, știam cum să ajungem acolo. Dar surpriză, când am ajuns la scările care urcă către punctual de belvedere, aceste persoane s-au proptit la intrare și nu ne-au lăsat să urcăm. Trebuia să le plătim câte 5 Jod de persoană. Ne-am luat un pic la ceartă cu ei, dar nu a făcut decât să se strângă mai mulți și am renunțat. Nu am plătit, ci am plecat. Am rămas un pic cu gust amar, se pare că turiștii sunt văzuți ca portofele mergătoare.
Am deschis problema pe un grup de călătorii în Iordania și părerile erau împărțite. Unii spuneau că nu e corect, alții că da, trebuie să plătești că ți se oferă un serviciu. Asta e problema, ei nu oferă un serviciu, nu plătesc taxe, nu-mi dau bilet, nu întrețin traseul, nu participă cu nimic la siguranța mea. E jecmăneală pe față. În fine…
Am continuat către Mănăstire sau Ad-Deir, mergând prin dreapta Trezoreriei, pe Strada Fațadelor. Undeva, pe partea stângă, se află niște băi, acces gratuit, minuna-m-aș. Am rămas surprinsă că nimeni nu mi-a cerut bani. La Teatrul din Amman am plătit 2 Jod de persoană.
În scurt timp, am ajuns la Teatru, situat pe partea stângă a sensului de mers. Arhitectura seamănă cu cea a teatrelor romane, doar că acesta a fost săpat în stâncă.
Am cotit spre stânga și am intrat pe Strada Colonadelor. La începutul străzii, pe partea dreaptă se afla Nymphaeum, o fântână publică care furniza apă nabateenilor. Era una dintre principalele străzi comerciale din Petra Antică, mărginită de piețe și case rezidențiale. Pe partea stângă era Marele Templu, dar nu am urcat până sus. Am trecut de Poarta Temenos sau Poarta lui Hadrian care, se pare, a fost construită în cinstea Împăratului Hadrian care a fost la Petra în anul 131 d. Hr. Soldații prezenți sunt parte din decor, asemenea celor de la intrarea în Siq.
La capătul străzii se află Qasr al-Bint sau Palatul fiicei faraonului. Special la această clădire este faptul că este cea mai bine conservată construcție din sit care nu a fost săpată, ci zidită. A fost construit la sfârșitul secolului I d.Hr.
De aici, trebuia să continuăm către dreapta. Noi am luat-o înainte fiind duși în eroare de o plăcuță care indica acest sens. Ce-i drept, părea ștearsă și rescrisă cu creta, dar la momentul acela nu ne-am pus prea multe semne de întrebare. Am început să urcăm treptele înguste, am mai dat peste o plăcuță care ne îndrepta către un muzeu, pe aici trebuie să fie. Eram singuri pe traseu, oare chiar nimeni nu vrea să urce la Mănăstire? Hmmm…
Am continuat totuși, am ajuns deasupra unui canion impresionant și am trecut pe lângă locuința unui beduin, avea capre, oi, măgari.
Atunci am fost siguri că nu e traseul corect, am intrat pe internet și ne-a fost confirmat. Nu ne-am întors pe unde am venit, am vrut să vedem unde ne scoate și am ieșit deasupra Qasr al-Bint. Am coborât pe lângă acesta și am intrat pe traseul corect. Nu mi-a părut rău de momentul de rătăcire, peisajul era chiar sălbatic și interesant.
Până la Mănăstire ar fi vreo 800 de trepte săpate în stâncă. Este destul de aglomerat, tineri, persoane mai în vârstă, copii, animale care cărau oameni. Asta a fost cea mai tristă parte, să văd animalele acelea chinuite cărând oameni sănătoși, mulți dintre ei destul de tineri, ar fi putut parcurge traseul fără probleme. Nu este greu, nu sunt porțiuni abrupte și nici periculoase. Am făcut 35 de minute de la Restaurantul Basin care marchează începutul cărării către Mănăstire.
Mănăstirea este impresionantă, mai mare decât Trezoreria, este monumentul cu cea mai mare fațadă, cu o lățime de 50 m și înălțimea de 45 m.
Îndrăznesc să spun că ea este cel mai important reper din Petra. Ghinionul ei este situarea departe de intrare și necesită un pic mai mult efort pentru a ajunge la ea. Cât mă bucur! Aici am urcat pe toate stâncile, la toate punctele de belvedere fără ca un cetățean să mă jecmănească. Iar la sfârșit am băut cafea cu cardamon la barul din fața Mănăstirii. Pentru mine, acesta a fost punctul culminant al vizitei la Petra. A fost liniștitor, fericită că m-am putut bucura de această minune în pace.
La terminarea traseului am vrut să ne răcorim cu o bere la terasa Restaurantului Basin, dar când am văzut că era 8 Jod, ne-am dat seama că nu ne era chiar așa cald și nici sete. 😀
Itinerariul nostru nu s-a terminat aici, ci am urcat către zona cu Mormintele regale unde se află o serie de edificii diferite și impunătoare care au adăpostit mormintele unor persoane regale, așa cum le spune și numele.
Am avut noroc de o zi superbă, nici prea cald, nici răcoare, deși dimineață am avut și o geacă pe noi. Îmi imaginez că vara poate fi foarte cald, aspect nu prea fericit, mai ales când ai atât de mult de mers pe jos.
Încălțămintea comodă, gustările și apa nu ar trebui să lipsească.
Alte articole din aventura noastră iordaniană:
Iordania pe cont propriu: informații utile și traseu
Iordania, ziua 1: Cetatea Ammanului și Jerash
Iordania, ziua 2: Marea Moartă, locul unde a fost botezat Iisus și Castelul Kerak
