Data: 17.11.2022
Wadi Rum este un deșert ca nimeni altul, o vale săpată în granit și gresie, cu nisip roșiatic și formațiuni geologice interesante: ciuperca, barca, arcuri naturale, dune.
Este situat la o distanță de 313 km de Amman, 105 km de Petra și 62 km de Aqaba. Noi am ajuns după vizita la Petra, destul de târziu, în jur de ora 16:00. Mașina am lăsat-o la Centrul pentru vizitatori, iar de acolo ne-a preluat o persoană de la camp-ul unde aveam cazare, cu o mașină de teren. Transferul a fost gratuit dacă luam excursia în deșert de la ei, dacă nu, trebuia să plătim 20 Jod.
Apropo, pe indicatoarele care semnalizează o zonă prin care trec animale apare o cămilă. Cool, nu?
Wadi Rum este zonă protejată, iar accesul se plătește, 5 Jod de persoană, sau dacă aveți Jordan Pass, este inclus în acesta.
Am stat la Nael Bedouin Camp, l-am ales pentru că era destul de nou și m-au atras balansoarele de pe terasă. Acolo am găsit oameni ospitalieri, prietenoși, camere curate și călduroase.
Seara am petrecut-o liniștit, ne-am plimbat un pic pe jos în apropierea camp-ului, ne-am strâns cu toții în sala de mese, iar gazdele au făcut cinste cu ceai.
A doua zi de dimineață, după micul dejun, a avut loc cea mai așteptată experiență din deșert: plimbarea cu jeep-ul. Erau mai multe variante, cu timpi diferiți, noi am ales 3 ore și am ajuns la unele dintre cele mai importante puncte de interes: ciuperca a fost primul, apoi o peșteră, două arcuri naturale, barca, locul unde s-a filmat Marțianul, locul unde se aude foarte bine ecoul, un perete cu petroglife și cea mai mare dună.
Ne-am îmbarcat în spatele jeep-ului, în aer liber, pe cele două băncuțe și am pornit la drum. Deși afară era cald, puteam să stăm fără probleme doar în tricou, în mers s-a făcut foarte frig. Eram pregătiți, aveam gecile pe noi, eu mi-am acoperit și capul cu un fes.
Prima oprire a fost la Ciupercă. Ce frumos a sculptat natura această piatră! Nu am stat mult aici, doar câteva minute pentru poze.
Următoarea oprire a fost la o peșteră, n-am reținut numele. E destul de scurtă, vreo 10 m, care părea că era folosită pe post de toaletă, după mirosul din interior și hârtiile aruncate.
Aici am avut un moment în care am râs cu lacrimi. Șoferul a avut ideea să simulăm un atac al unui animal sălbatic, iar noi trebuia să ieșim speriați și urlând din peșteră. Credeți-mă, a fost tare amuzant.
Din nou pe cai, ne-am îndreptat către o dună, sunt rare în Wadi Rum. Ne-am dat cu placa, ne-am tăvălit prin nisip că nu prea ne țineam pe placă, iar ne-am distrat copios. Apoi un pic de adrenalină, am coborât duna în viteză, în mașină.
La scurt timp după această scenă, am ajuns la formațiunea numită Vaporul. Titanicul deșertului… Am putut să urcăm până la proră. Parcă ne și imaginam navigând îmbrățișați, cu vântul în plete.
Dintre toate formele întâlnite în Wadi Rum, cred că cele mai spectaculoase au fost arcadele. Am ajuns și noi la două dintre ele. Lângă primul erau câțiva beduini și cămile, în așteptarea turiștilor. Erau acolo cu scopul de a oferi plimbări cu cămila. Noi doar ne-am pozat lângă ele. Evităm să folosim animale pentru distracția noastră.
Șoferul a plecat și ne-a spus să venim pe jos la următorul popas, erau doar câteva minute de mers pe jos. Acolo era altă arcadă, mai mare, pe care am putut să ne cățărăm. Am avut norocul să fim primii turiști sosiți la fiecare punct de interes, inclusiv aici, când am plecat noi, au venit alții. Nu-mi place când se aglomerează și nici să am străini în fotografiile mele.
Destul de întâlnite sunt zonele cu petroglife, noi le-am văzut pe cele din zona unde ecoul se aude foarte bine. Ne-a făcut o demonstrație, a strigat numele meu și după câteva secunde sunetul s-a întors la noi. Interesant!
Ultimul obiectiv pe ordinea de zi a fost un castel construit pentru filmările unui film, dar acum părăsit. Doar am trecut pe lângă el, fără să ne oprim.
O altă activitate interesantă care poate fi făcută în deșert, dar destul de costisitoare, este plimbarea cu balonul cu aer cald. Tarifele ar începe de la 130 Jod de persoană care ar însemna 840 lei. Am văzut și noi două baloane la câteva minute de la îmbarcare. O lăsăm pe altă dată. 😀
Nici n-am simțit când au trecut 3 ore. A fost frumos, dar s-a terminat. Nu cred că există persoană care vine în Iordania și nu vizitează și Wadi Rum. Iar dacă există… nu, nu există, n-are cum.
Ține cont:
- Nu te zgârci la cazare, citește review-urile, vezi pe hartă unde este situat. Multe camp-uri au băi comune, dacă te știi cu pretenții, evită-le. Foarte important este și dacă au aer condiționat, dacă mergi vara, și sistem de încălzire, dacă mergi iarna.
- Să ai numerar la tine, sunt puține locuri unde se poate plăti cu cardul, probabil doar la cele luxoase.
- Indiferent de perioadă, ai nevoie de ceva de pus pe cap, măcar o eșarfă și o geacă. Dacă mergi în extrasezon, trebuie să te îmbraci bine.
În drumul către Amman, am oprit și la Fortăreața Umm ar-Rasas. Nu aveam multe informații despre ea, dar face parte din Patrimoniul UNESCO, ar trebui să fie deosebită. Când am ajuns acolo am dat peste un câmp întins cu blocuri de piatră. Doar câteva arcade și niște ziduri scurte mai stăteau în picioare. Este apreciată de arheologi pentru ruinele care datează din perioada romană, bizantină și cuceririi musulmane timpurii.
Intrarea este inclusă în Jordan Pass.
Alte articole din aventura noastră iordaniană:
Iordania pe cont propriu: informații utile și traseu
Iordania, ziua 1: Cetatea Ammanului și Jerash
Iordania, ziua 2: Marea Moartă, locul unde a fost botezat Iisus și Castelul Kerak
