Călătoriile lui 2019

Anul 2019 a fost cel mai bun de până acum din punct de vedere al călătoriilor, multe locuri noi vizitate, atât în țară, cât și peste hotare. Anul trecut visam la Egipt, iar dorința mi-a fost îndeplinită. Asta a însemnat prima mea călătorie în Africa, anul următor o voi adauga pe a doua, în Tunisia. Am revenit în Orientul Mijlociu și am mai adăugat 3 țări în palmares – EAU, Oman și Qatar.

Cu regret am constatat că am fost doar de trei ori pe munte, așa a fost să fie.

Mai mult ca niciodată, anul acesta am încercat să văd cât mai multe locuri din Vrancea, locuri în care nu am mai fost înainte. Poate nu sunt obiective majore, dar sunt de suflet. Dealul din spatele casei, cum îmi place mie să-i spun, a devenit principala atracție. El nu e chiar în spatele casei, dar în apropiere. Și avem să-l descopăr diferit de fiecare dată, chiar dacă aveam aproape același traseu. De la florile de primăvară, la culorile de toamnă, la căprioara zglobie și animalele sătenilor.

Așadar, 2019 a fost așa:

Ianuarie. A doua zi din an îmi aduce cea mai frumoasă descoperire din Vrancea, Mănăstirea Mera, singura mănăstire fortificată de la noi din județ. E departe de surorile sale din Transilvania, dar prezintă trăsăturile lor, ziduri fortificate groase și înalte de 3-4 metri, turnuri, drumul străjii și ferestre înguste în zid pentru tragere.

Tot în Vrancea, am fost pentru prima dată în Rezervația Naturală Pădurea Merișor din Biliești. Am găsit o iarnă autentică, în special datorită fenomenului de ploaie înghețată care avusese loc în acele zile.

Jumătatea lunii aduce cu sine ziua mea de naștere, iar unul dintre cadouri a însemnat un weekend la Cheile Grădiștei Fundata. Cum nu e genul nostru să stăm locului, am făcut o plimbare prin Prăpăstiile Zărneștilor unde am avut 2 întâlniri încântătoare: câteva capre negre pe pereții abrupți ale cheilor și o căprioară curajoasă.

Prima zi am încheiat-o cu parcurgerea traseului omuleț roșu pe dealuri până aproape de Fundata. Cascada La Chișătoare, o scurtă oprire la Castelul Bran și Cetatea Ika din Cernat au fost în program a doua zi.

Februarie. Știați că Bacăul are o curte domnească? Eu nu am știut până în februarie anul acesta și m-am dus să o văd. Dar că primăvara vine în Dobrogea în februarie? Am fost acolo să mă conving. Am vrut să facem traseul Cozluk, dar după ce am dat de poienițe de ghiocei, planul s-a schimbat. N-am văzut niciodată ghiocei atât de mulți și petale atât de mari. Iar brândușele vărgate, o minunăție.

Martie. Am căutat primăvara vrânceană. O dată pe Măgura Odobești cu oprire la Mănăstirea Tarnița și o dată pe dealurile Dălhăuțului și Mănăstirea cu același nume. De departe, cea mai mișto chestie a fost întâlnirea cu un huhurez mare.

Aprilie. Luna asta a fost despre Egipt, 8 zile la căldură când încă la noi vremea bună nu reușea să ia locul ploilor și temperaturilor neprietenoase. A fost un vis împlinit, ne-am bucurat de soare la unul dintre cele mai frumoase resorturi din Hurghada și am facut excursii opționale la Cairo pentru a vizita faimoasele piramide, apoi la Luxor și Valea Regilor și, desigur, safari în deșert cu ATV-urile, activitate la care m-am distrat mai mult decât m-am așteptat.

Mai. Am fost din nou în Dobrogea, tot după floricele, dar de data aceasta după bujori sălbatici și să cucerim cel mai înalt vârf din Munții Măcinului, Țuțuiatu, 467 m. Am nimerit la sfârșit de sezon, am găsit doar mici pâlcuri în apropiere de vârf.

Am primit și un bonus, țestoasele dobrogene de uscat întâlnite pe traseul spre vârf, 6 la numar.

Iunie. Alt eveniment floristic se petrece în iunie pe munte, înflorește bujorul de munte sau rhododendronul. Prima dată am fost în Ciucaș pe o vreme superbă, anul trecut spre vârful Bucșa pe o vreme schimbătoare, iar anul acesta istoria se repeta, se anunțau ploi cu scurte perioade de soare, aveam nevoie de un traseu scurt și am ales tot Bucșa. Nu ne-a prins ploaia pe munte, ci în Moieciu, norocoși.

Pe plan local, Valea Milcovului și rezervația naturală Reghiu Scruntaru.

Iulie. Am făcut ceva ce nu mai făcusem până atunci, am fost într-un loc și stat 4 zile fără nicio activitate. Am fost la marea noastră, la Eforie Nord, și au fost 4 zile de relaxare, piscină și mare.

August. În primul weekend din lună am fost la munte pe o vreme urâtă. Am făcut traseul Canionul 7 Scări și ne-a prin ploaia, a doua zi am urcat în Piatra Craiului pe Vârful La Om și ne-a prin ploaia, un pic de grindină și ceață cât cuprinde.

Următorul weekend am fost la Chișinău, am vizitat centru orașului și Crama Cricova. Am rămas impresionați, în special de cramă.

Ultima zi din lună m-a dus la Zaga Zaga, noua revelație a județului. Nu mi-am luat cazare că se află la o aruncătură de băț de Focșani, dar m-am bucurat de activitățile pe care le pune la dispoziție: piscină, plimbare cu barca și parcul de aventură.

Septembrie. Ne-am întors în Piatra Craiului pentru a urca din nou pe Vârful La Om, de data asta pe vreme frumoasă. Am schimbat și traseul, dacă prima dată am ales, poate, cea mai accesibilă variantă, traseul care pleacă din Peștera, de data aceasta l-am ales pe cel mai dificil, traseul cu urcare prin Zaplaz despre care se spune că ar fi cel mai dificil traseu marcat din România. Și tare mult mi-a plăcut! Greu, dar extraordinar.

Octombrie. Eu iubesc toamna, iar octombrie este cea mai colorată lună. În Vrancea am fost în căutarea ei pe Valea Milcovului până la Focul Viu de la Andreiașu și în Pădurea Merișor de la Biliești. Apoi am plecat câteva zile prin țară și am ajuns pââână la Cluj Napoca. În aceste zile am ajuns în câteva locuri deosebite: Abația Cisterciană din Cârța, Cisnădie, Castelul de lut, Muzeul Astra din Sibiu, Cetatea Alba Carolina, Cheile Vălișoarei, Rimetea, Sighișoara.

Noiembrie. A fost o lună chill desfășurată local. Am vrut să ajungem la Cascada Monteoru, dar ne-am întors din cauza drumului noroios. Nu suntem alintați, am făcut vreo 100 m și eram de noroi până la gleznă și trebuia să parcurgem 4 km dus-întors pe acest drum. În schimb, am lălăit pe lângă lacul din Vintileasca.

Decembrie. O pot numi luna preferată de anul acesta. Dacă anul a început cum a început, se încheie apoteotic cu o croazieră prin Marea Arabiei. 8 zile extraordinare și itinerariu pe măsură: Dubai (EAU), Muscat (Oman), Doha (Qatar), Abu Dhabi (EAU). Orașe în care viitorul este deja acolo. Câteva superlative din această croazieră:

  • am urcat în cea mai înaltă clădire din lume- Burj Khalifa, 828 m înălțime
  • m-am dat în cel mai rapid roller coaster din lume – Ferrari Wold, în doar 5 secunde ajunge de la 0 la 240 km/h
  • am vizitat cea mai mare moschee din Emirate – Sheikh Zayed din Abu Dhabi care are cel mai mare covor din lume
  • am vizitat cea mai mare moschee din Oman – Sultan Qaboos, deținătoarea celui cel de-al doilea covor ca mărime din lume
  • am plătit cel mai scump bilet de intrare la un obiectiv turistic (record personal) – 650 lei pentru 2 persoane la Ferrari World
  • croaziera a avut loc pe cel mai mare vas din acest moment al flotei Costa Cruises – Costa Diadema
Muscat
Muscat

Un an de amintiri de neuitat. Răsfoirea pozelor adunate este, de fiecare dată, un moment de retrăire a acelor momente. Și zâmbesc!

Sunt tare curioasă ce aduce 2020, în afară de Tunisia de la sfârșitul lui mai, n-am nimic programat.

An bun să fie, și pentru mine, și pentru voi!

Peace and love! 🙂

6 comentarii Adaugă-l pe al tău
  1. Ce an frumos ai avut, să fie și următorul cel puțin la fel! La mine a fost pe dos cu muntele/drumețiile, cred că a fost anul cel mai bogat în sensul ăsta.
    La o calătorie prin EAU și Oman mă tot gândesc de mult, dar vreau terestru și pe cont propriu, e una dintre dorințele pentru 2020

    1. Te-am urmarit, ai fost foarte activa, te cam invidiam.
      Croaziera a fost ceva neasteptat, a fost gratuita si nu puteam sa mai fac si nazuri. :)) In Oman as reveni oricand, are multe locuri pe care as vrea sa le vad, am ramas impresionata.
      Iti doresc un an in care sa ti se indeplineasca toate dorintele. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Protected by WP Anti Spam